florin bratu

era să mă bușească râsul citind acum din celelalte cicluri (și astea tot la kil), 6 - 7 câte ai în proiect maiestre.
dar văzând eu textul pe prima pagina a agoniei, mă gândesc că textul ăsta nu poate fi slab. prin urmare trebuie să fie un text chiar bun.
în concluzie, retractez tot ceea ce am spus mai sus. adevăratele mele opinii despre acest text sunt următoarele.

\"acest text genial, dacă mi se va permite a spune, îmi amintește cumva, într-o tonalitate cu mult mai înaltă, de ce nichita l-a iubit pe topârceanu (după labiș desigur). poetul driblează cu o mână sigură, lăsând transcendentul să sară neprihănit din aproape fiecare vers. o reformulare a geniului topârcenian, un topârceanu postmodern, și cu toate acestea o voce de a cărei autenticități nu se poate nimeni îndoi. rimele voit facile, mimate, pe care geniul poetic și le asumă, impun un infantilism în fața căruia inima cititorului nu poate rămâne impasibilă și exultă de bucurie și fericire. dialogul cultural merge până la fabulele altui geniu, de data aceasta francez (al cărui nume la franceza mea, cred că se scrie, fie-mi iertată incultura da mi-e lene să caut pe google, de ci se scrie la fonntaine :D cred că am nimerit chiar). poatul, în creuzetul său resuscitează chiar limba română, o readuce prin șocuri violente (vezi îngroșează) la viață. de aici până la o nouă limbă (DOOM 3, deci nici personajul din Blood rayne nu e de lepădat ptr cunoscători), precum doar eminescu i-a mai modelat aluatul și a făcut din ea pâinea caldă și aburindă din care, mici și mizeri, mâncăm și noi astăzi.\"
maestre, pe când ciclul primăvării. ;)

singurele rime care nu sunt aceeași parte de vorbire sunt, vai de mama lor și astea, vine-șine, respectiv câmpie-o mie. ritmul mai șontâcăie pe ici pe colo, mai ales pe unde dansează ciora/trenul cu pricina. licențe de dragul rimelor, oricum facile, \"îngroșează\". aspect de fabulă, sunete clare din topârceanu third-hand. (ce să fie ce să fie, se întreabă niște păsări mai inteligente ale lui topârceanu, \"a trecut acceleratul\").
recomand sepuku poetic,

p.s. de fapt. rămân impresionat de canditatea de texte scrise (cred că sunt vreo zece kile pe an pe puțin).

deși constructul nu schimbă nimic structural, vine cu aceeași forță.
de fapt, cred că mai importante, în sensul că poate îți vor fi mai de folos, ar fi reținerile mele.
uite. versurile \"am renunțat de mult să mai înregistrez suflete / pe cd-uri de 700 mb\" sunt gândite similar celor cu inima cu baterii din precedentul tău text, similar inimii care arde sau ia foc (ceva de genul) din kiddo sau sunetelor pe care le prinzi și le bagi în buzunare dintr-un text al cărui nume îmi scapă. cel puțin prima similaritate îmi pare incontestabilă. formă, idee, până și cuvintele alese, ceva clișeistic aproape, care se salvează din această sferă prin alăturarea unor elemente neașteptate, precum niște elemente tehnice, tehnologice etc (baterie, cd-uri etc). tehnica e abuzată cred eu mai ales de scriitorii optzeciști - ea constă din materializarea unui obiect mai mult sau mai puțin spiritual, ideatic (sufletul, sunetul, privirea etc, inima nefiind percepută sub aspectul ei fizic, sublimat poetic de mult timp, nu face nici ea excepție), iar această materializare e accentuată de un verb mecanic ce acționează asupra-i sau orice verb al materialității, să zic așa.
deși îmi par mai mult decât ușor prețioase și poate prea încărcate (cu tentă de simbol chiar), versuri de genul \"în loc de fulgi mi se vor zbate în degete valuri\" parcă îmi plac mai mult.
de fapt, cred că ar trebui să fii atentă la alunecările spre manieră.
de rest, cred că reușești să sublimezi, mai exact să combini într-un fel o anume stare specific fracturistă, cu elemente de expresionism, cu o anumită beție a exprimării, o savoare aparte (care oferă probabil și senzația de cursivitate a textului), însă scapi frecvent pe alocuri și chestii care mi se par cam abuzate.

p.s. \"nu-mi plac deloc săgețile albastre acolo, căci suprapunerile conotative mai mult mă încurcă și nici măcar nu mă face să apreciez construcția per se\"

cam atât. steluța putea fi dată, dar parcă e prea repede după cealaltă și nici nu contează prea mult.

acolo, unde îs incoerent, vroiam să spun că scena cu copilul e sub cea cu iubitul ca tensiune ... emoții

cred că m curtean acolo se referă la strofa cu copilul, care îmi pare repetă inima, dar nu reușește să creeze o stare, o atmosferă, căci poem de atmosferă îmi pare, în care scena mult mai puternică cu bărbatul care \"scuipă porcăria\". și poate inima ar fi trebuit să fie doar comestibilă.
dar sincer, e cam greu să vorbesc despre aceste lucruri acum, mai ales că pielea mea se lățește, încap în ea mult mai bine și îs cam fericit de când am citit textul tău.
mersi mersi mersi :)

la multi ani carmen si tot ce iti doresti tu sa ti se indeplineasca.

nu cred ca e chiar in trend sau cel putin, nu stiu daca in aia noastra culturala. mie imi e teama doar ca nu am facut decat sa il iau pe sorokin, sa il scurtez, sa il mai rationalizez putin si sa ii tai fraza in versuri.
sincer, incantat de acel bun si de cunostintele tale, ghicite in spatele comentariului (plus gusturile comune :)) si elitiste se vede treaba :))). doar ca textele ce le/am citit sunt inca la inceput. mi/ar place sa evoluezi in texte si astept momentul asta.
multam

sincer. nu mai trecusem pe aici. și tu ai lipsit un timp (sesiuni chestii presupun), dr uite că din nou mă văd nevoit să spun că ai evoluat. și aici și în precedentul text.
parcă mai naturală ca până cum, fără influențe vizibile, ritm bun.
un singur minus. acela că ai construit textul pe un \"schepsis\", să zic așa, creând astfel senzația de facilitate. aș fi preferat mima pe care o presupune tăierea ultimelor două versuri (atât de explcite ale textului) și evaziunea creată astfel decât aceste explicații.
facilă mi se pare și gluma \"Le-am zis să și le înfigă undeva
dar tot timpul uită, cred,
unde.\"
îmi place însă și sună autentic \"Vino cu mine în țara fisticului.
Ne vom așeza comod în fotoliu
și ne vom uita la filme de groază\" continuată de o manieră care produce iarăși un efect riscant (hilar) \"cu mine și tu tine pentru totdeauna\", clișeu, care ar fi trebuit să fie eliminat un spațiu neașteptat. ai găsit liftul, dar e atât de neașteptat, încât te joci cu focul cred.
mi-a plăcut și asta \"Când m-am trezit era dimineață,
ei scânceau în jurul meu îmbrăcați în negru.
Ai rupt-o, a zis cel cu tichie.
Ai rupt-o, au zis și ceilalți
și au izbucnit în lacrimi micuțe, volatile.\", mai ales ultimul vers, care, deși feminin, duios etc, mi se pare credibil, deci bun. apoi reținerile pe care le am față de ultimele două versuri, care mă lasă cu buza umflată față de speranțele ce le nutream ptr text până atunci, începând mai ales de la acele vino cu mine în țara de fisticului. (parcă amintește de ceva clasic fraza asta, a la vino mireasă din levant a lui călinescu, dar fisticul e chiar mișto :)))

deși nu aș putea subscrie până la capăt asupra acestui mod de a poetiza, cred că pot recunoaște o mâna destul de sigură. și am citit doar ultimele trei texte.
modul de a poetiza se referea la \"și ce dacă nu mai am baterii în inimă\", dar mai ales la \"prezentatoarea de la meteo a zis că dragostea asta nu ține decât 25 de min\", care mi se par un pic artificializate. însă chiar și aceste versuri cadrează bine cu restul constructului, redând un întreg bine definit.
începutul era să mă facă să renunț cumva la text. parcă nu mai aveam chef de text despre text în 2006, dar am fcăut bine că am continuat se pare.
și poate steluța asta e dată mai ales pe ultimul vers, dar și pe enumerările care îl presupun, deși acestea tind să sune ușor a vlădăreanu, pentru răsucirea ultimului vers se obține un efect mișto.

p.s. poate am eu o problemă de percepție, dar cam asociez \"mă plimb pe marginea pervazului tău\" cu o pisică, care apare apoi într-o comparație chiar în următorul vers, lucru cică-se rău totuși. :)

tuturor.nicolae, carmen, luana, andu
ion, nici o problemă.:)

ioan
știu că sunt prea cerebral, prea rece și prea tehnicizat. de asta o să încep să mă ocup de acum încolo.

ioana
îmbinări sunt, dacă sunt nereușite înseamnă că am dat și rateuri. doream să creez un spațiu de așteptare, pe care ultimul vers să îl facă imposibil de ajuns. de aici alternanțele.

silvia
tu ai intuit bine că e muncit. culmea e că încă nu mă mulțumește până la capăt. nici măcar tehnic. din pacate nu stiu mai nimic de martin, deci îmi lipsește termenul comparației. mulțam.

nicolae,
trișezi. tocmai ptr că toată lumea își imaginează ceva trebuie să o iei în altă parte. oricum, evitarea unor elmente prea dulci, să zic așa, se face prin crearea unui context.
cred că generația 2000 se duce, se sparge în bucăți și altceva trebuie să îi ia locul sau reprezentanții ei trebuie să caute și alte discursuri. nu știu încă foarte exact nici eu încotro. dar reinventarea e întotdeauna necesară.

un eseu cuceritor de la cap la coadă. și mie mi-a plăcut foarte mult, deși nu am fost niciodată fan al empirismului, cu atât mai puțin al unei paradigme pozitiviste deja depășită pe jumătate odată cu căderea comunismului.
eu despre logică mă gândeam totușui că ar putea să dea noi valențe pe o structură non-aristotelică, cumvă de o manieră omonimă aparițieie matematimicilor non-euclidiene.
aș mai zice că principiul de incertitudine al lui heisenberg are totuși consecințe în foarte multe domenii, poate de aceea el reușește să deășească sfera cuanticii pure.
mi-a plăcut eseul mult

liviu
tocmai deontologia o apreciez la tine. și de aceea și mijlocul acela unde se află toate lucrurile o vreme.

radu
de ce prost realizată poezia? poezia contemporană e prost realizată? mă întreb și pe ce îți argumentezi propoziția asta. cu siguranță un back-ground privind tehnica și o stăpânire perfectă a curentelor literare contemporane plus o capacitate de sinteză și o viziune profundă, căci poezia contemporană înseamnă pe puțin 3 direcții extrem de diferite între ele, asta dacă nu luăm în calcul și faptul că și un curent conservator bine reflectat pe acest site poate avea prin câțiva reprezentanți un cuvânt de spus în poezia contemporană. ori tu consideri că poezia contemporană nu se scrie aici? sau poate că ce se scrie aici nu e poezia contemporană?
nu discut faza cu clasicii, căci mi se pare o ironie nici măcar subtilă.
cât despre trimiterea textului la atelier, când totuși steluța lui e mai bine argumentată decât o mai recentă steluță , spune multe.:)
dar poate o să selectez din lista de texte din ziua respectivă un text și o să fac o comparație cu textul acesta. îmi e foarte greu să cred (auto-suficiența, desigur)
că textul ales va fi peste acesta.

p.s. nu îmi aminstesc să fi afirmat că te cunosc, deși contextul de la eliad mă poate face să afirm că te cunosc mai bine decât mă cunoști tu pe mine.
uite, o ironie mai interesantă și mai gustată de mine a fost cea anti-manolesciană. :)

1.
nu cred că am ridicat nici un piedestal. am afirmat însă că hose e cel mai bun din ultima perioadă care scrie pe aici. e suflul cel mai nou. faptul că am afirmat asta înseamnă că o și cred, de vreme ce și eu postez pe acest site.

2.
reacția mea cu batutul la .. a fost, dacă încă nu s-a înțeles asta, una viscerală, textul a fost pretext ptr a acuza faptul că puștiului ăsta i-a fost retras nivelul câtă vreme editorii au de retras nivele mlt mai importante și cu gesturi mai pertinente.

3.
lipsa mea de eleganță (perfect imputabilă expresiei citate deja) e direct proporțională cu indiferența pe aici. cred că am avut suficientă eleganță o perioadă de timp ca să pot observa că nu se întâmplă nimic. și atunci de ce să las eu nodul gordian nedesfăcut.

4. dacă cineva are un sitem valoric cât de cât pus la punct, nu înțleg de ce nu ar putea face comparațiile respective. eu le-am delimitat temporal cred.

liviu,
te înșeli cu monologul pentru că deja ar fi trebuit să vezi din tonul celui de-al doilea comentariu al meu că sunt departe de a nu îmi recunoaște greșeala când am emis anumite judecăți calitative, deși încă mai consider că ele sunt permise în interiorul aceluiași sistem valoric. mai mult chiar, aceste chestii sunt necesare. de ce ne temem de comparații. poți numi și tu autorii pe care îi consideri cei mai buni. exprimarea, calculată pe cât permite o reacție viscerală, deja am explicitat-o.
presupunerea că tu ești cel care a scăzut nivelul lui hose nu mă face să retrag cuvintele, deși sper să mă crezi când afirm că te respect, chiar dacă e puțin probabil să cad la învoială asupra felului de a scrie sau a sistemului axiologic la care te raportezi, dar asta e cu totul altceva.

daniel,
ptr textul acela de atunci aș fi acordat nota 8 text bun, dar am refuzat să fac exact ceea ce îmi reproșezi tu aici dându-i dreptate, fără nuanțe lui liviu nanu, căci subscrii implicit la e periculos să dai verdicte.
din păcate nu am nimic în format electronic să îți trimit. dar încă se mai găsește pe piață cântece excesive, deși cartea e sub fratele păduche. în plus, găsești texte ale sale și pe alte siteuri de gen.
tu ai avut poate unul din cele mai pertinente comentarii, vroiam să spun asta imediat sub el, deși acel voiam \"să îl desființez\" îți plasează obiectivitatea sub semnul întrebării.

cum bine observă andu, are pe structura asta a textului rolul unei concluzii. el ar funcționa ok într-un text utilitarist, bunăoară, care însă text va avea grijă să îl răsucească. chiar și fără ultimul cuvânt, tot conclusiv ar rămâne versul în cauză.
un text cuminte, chiar bun într-o anumită paradigmă. totuși, mă intrigă o oarecare tentă cu pretenții axiologice, din nou în acored cu paradigma, redată însă într-un context mai mult sau mai puțin uzitând de ludicitatea postmodernistă.

p.s. florian silișteanu ai deraiat și ptr că patrick călinescu a formulat prea eliptic și pentru că nu e obligatoriu ca toastă lumea să cunoască experimentul său.

reacția mea a forțat poate hiperbola, liviu, pe logica conform căreia hose e un \"autor plin de talent\", deci să i se scadă nivelul, o logică care e păguboasă.
și da. la ora actuală, hose cred că este cel mai bun scriitor de pe agonia din ultimele 3 luni, dacă vrei.
nu are nevoie de soclu, ptr că hose nu știe să își controleze textele suficient încă, ptr că adolescența lui nu va ține o veșnicie și când o va depăși va trebui să vadă foarte bine ce va face mai departe. dar până atunci cezarul cu cezarul ...
comparațiile sunt inevitabile la un anumit nivel, motiv ptr care nici nu ezit să le fac, căci nimeni nu a depășit acel nivel (iar dacă a depășit vom, vedea mult mai încolo). și sincer aș prefera să îmi spui pe nume, chiar mic, și nu distins comentator.
îmi plac discuțiile în contradictoriu și regret că uneori poate deviez de la pertinență la ironie. dr și tu ai tendințe, cum se vede. :)

vax albina vrema flora
zise tanti efemera

dacă la primul citat ar putea să se facă o analogie cu mimetismul din elegia I, dar și cu atât de nenumărate lucruri. la al doilea citat deja vorbim mai degrabă de bacovia, cu acel și tu nu vii, dar și bacovia e forțat.
dar, dap. victor e bun.

înțeleg că vă lăsați furați/furate de impresii, dar la nivelul expresiei nichita e out. de altfel, de asta nici nu există argumente.
frumoasa asocierea ta carmen cu ibn arabi (și mie îmi place).
iar steluța ta e chiar superbă. îmi vine să te pup ptr asta. și pe tine și pe silvia. :D

uite. acum pe bune. mie nimic de aici nu îmi aduce aminte de nichita.singura comparație ce se impune e sociu.chiar aș fi curios să văd care e evidența asta stănesciană (nici măcar unul din cei trei stănescu nu este aici).câinii amintiți de silvia?irelevant și subiectiv