florin bratu
Verificat@florin-bratu-0011716
„nu am să cred niciodată că Odiseu a ajuns în Ithaca”
florinbratu@go.ro moxzal@yahoo.com când eram copil visam să mă fiu dumnezeu, despre care știam că-i tare frumos și bun. mai după vreme am descoperit că mi-o luase altcineva înainte, așa-i viața, tare complexă. așa că nu mi-a mai rămas decât fumatul și deci, implicit, poezia. și așteptarea, adevărată fiară din cutia…
\"nu te dai pe de-a întregul
niciodată\" - și astea sunt niște versuri prea explcite ptr gustul meu.
păcat că nu ai o vizibilitate mai mare. meriți.
Pe textul:
„broccoli high sugar" de Alina T. (Manole)
Pe textul:
„Regizura" de Stoicescu Radu
De îmbunătățitPe textul:
„- Invitație -" de hose pablo
RecomandatPe textul:
„Stau în cerdacul tău" de Mihai Eminescu
ludicitatea însă nu mai e pe gustul meu ca să îmi placă mult textul. și nici intertextualitatea lui petre, care sincer, e inserată destul de artificial în context, adică nu o leg cu nimic din arcadia. dar poate mă înșel!
Pe textul:
„poemul cornet de semințe" de sorin despoT
dar mă gândesc că e necesar să rupem omul de scriitor. ce Dumnezeu. a existat un celine, pe lângă mulți alții.
soviagnz povestea la un moment dat ceva mișto. bacovia beat se apleacă pe o linie de troleu și culege o albină. se întoarce către sublimul auditoriu (care nu lipsea deloc ca în orice stație) și spune ceva de genu \"bă asta pe cur dă miere dulce, voi nu știți decât să vă căcați\". e mai mic poetul bacovia prin gestul ăsta?
Pe textul:
„Telegrafică" de Paul Bogdan
dacă la nora iuga probabil lucrurile sunt discutabile, deși mie mi-a plăcut întotdeauna impetuozitatea deloc arogantă a gesturilor ei (în plus paul, ea încearcă în ideile de acolo exact dezavuarea carnalului sau sublimarea acestuia în altceva mai exact, ceea ce intră în contradicție cu 2000). mă bucur că greceanu ți-a plăcut măcar ca scriitură, din păcate ai perceput-o chiar greșit, căci e una dintre cele mai frumoase personalități.
de restul nu știu, ptr că nu am fost prezent la eveniment, însă știu că \"impertinența juvenilă și debordantă\" e un semn al inteligenței (paler, dacă pe mine nu mă crezi). în plus poate erau argumentate râsetele și chicotele lor, pe care mi le imaginez, de luarea de poziție a celor care au luat cuvântul (de ce nu crezi și asta?).
Pe textul:
„Telegrafică" de Paul Bogdan
vezi că, la fel cum eu nu știu să scriu, citatele tale sunt cacofonii doar în capul tău. cu \"cu\" nu se construiesc cacofonii decât probabil prin repetiția particulei. plus că există și cacofonii acceptate, deci nu văd de unde atâta apetit ptr prostii.
Pe textul:
„- Moartea -" de hose pablo
Recomandatvezi că la faza cu comunismul e mai degrabă un reproș de structură, de construcție a textului, nu de credibilitate - deci citează integral, ptr că alții au posibilitatea să nu înțeleagă neapărat optuz.
Pe textul:
„- Moartea -" de hose pablo
Recomandatstrofa doi, cea mai faină din punctul meu de vedere, amintește însă cam mult de sociu parcă prea mult de sociu. foarte de efect și finalul de la 5.
autentic și credibil.
Pe textul:
„- Moartea -" de hose pablo
Recomandattextul asta insa risca sa creeze o discrepanta prea mare intre simplitatea cu care debuteaza si finalul extrem de cochetand cu filozofia etc. sau poate tocmai pe asta era miza textului. mie imi pare ca nu reuseste suta la suta.
Pe textul:
„scurt metraj" de daniel d marin
Pe textul:
„pasărea cu nervi de oțel" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„pasărea cu nervi de oțel" de Vasile Munteanu
În primul rând textul suferă de o lipsă a imaginii groaznică, iar acolo unde ea apare nu poate fi efectiv vizualizată. „Pielea cuvintelor”, „infinitelor forme ale durerii
” „curge păsărilor zborul / pe fruntea voastră ” – pe bune, tu chiar înțelegi prin aceste construcții ceva? Sunt foarte serios în comentariul ăsta, nu știu cât de mult mă crezi. Extra, plusezi frecvent cu varii cuvinte obscure, regionalisme, arhaisme (în sensul ăsta trimite și o anumită topică a construcțiilor tale) care te bagă și mai mult în ceață.
Dar în momentul în care vb de pasărea cu nervi de oțel stârnești râsete ptr oricine cunoaște textul lui labiș dictat înainte de moartea sa, pasărea cu clonț de argint. Chiar dacă nu știai asta, textul ratează din titlu. Mai mult intertextualitatea propusă astfel, voluntar sau nu, pe structura textelor tale, oarecum vetustă, cu o tentă clasică nedisimulată, te aruncă în anii 80 (și unii optzeciștii deja îs decedați cred).
Câteva imagini ce rămân se pot găsi în strofa a treia, cum ar fi “sprâncenele își strâng pânzele” însă și aici există acea violentare a imaginii. Finalul mi-ar fi plăcut mai mult dacă lăsa să se înțeleagă ca asumat infantilismul și o anume retorică, darn u o face în nici un fel și ratează complet îmi pare.
Ar mai fi multe de spus, dar e târziu și chiar îs cam obosit. Ia cum vrei părerile astea, de data asta nu am încercat să fiu nici răutăcios, nici altcumva.
Pe textul:
„pasărea cu nervi de oțel" de Vasile Munteanu
Pe textul:
„pasărea cu nervi de oțel" de Vasile Munteanu
ideea ca e ca indiferent daca emotia exista, cum sunt convins ca exista, trebuie sa reusesti sa o si transmiti, iar asta tine de tehnica poetica. se invata greu, dar se invata. deci succes.
Pe textul:
„Noapte" de Nicoleta Iuhoș
De îmbunătățitPe textul:
„el" de florin bratu
asocierile paradoxale imi plac se pare nu?
Pe textul:
„pasărea cu nervi de oțel" de Vasile Munteanu
