florin bratu

ca va trebui sa slefuiesti bine aceste versuri. ideea ar putrea prinde. bine ai venit prima oara si succes.

octavia

mulțam de trecerea ta. cei 500 de mii erau totuși necesari ptr a merge până la capăt. mai întâi se răscumpără păcatele lumii după care chiar și întâlnirea cu o prostituată (o fi mai scump de 500, nu stiu) devine un act de evadare.

dana
o placere dana când treci pe aici. mi-a placut jocul cu ideile, asta insemnând că-l găsesc și adevărat. nici eu nu caut finitul, ci dimpotrivă nu mi-e teamî să găsesc în finit porțile.

ana
drag de tine. pe acolo e sufletul poemului. cât despre numirile poemelor mele poate aveți drepate. tu ști că mi-i greu în general. mai mult chiar, o să spun că o poezie care e datată, care mai are și locul unde a fost scrisă este mai slabă din punctul meu de vedere decât o identică poezie care se lipsește de aceste date.

drag de trecerile voastre.

și ca semn, uite am scris versurile ce vor veni păstrând căte ceva din fiecare sau din ce am văzut eu în fiecare.

traiasca ploaia
\"în ușile străzii toți bat
cu bocancii cu potcoavele
numai tu necunoscuto
mângâi cu picioarele goale
pietrele\"
un construct ciudat (in sensul pozitiv) si poate prin asta frumos. mi-a placut si dezgroparea eu-lui din strofa initiala.

alvin
știu că ar fi bine dar asta e deh.

radmila
cred ca versurile mele au tendința să pălească un pic așezate lângă commul tău

lucian
probabil ai dreptate. încercam să dau o imagine stoică în final care nu a prins neapărat.

nuta
se pare că eu am întors versurile tale. o să caut poemul tău cu plăcere. multam de aprecieri.

stilul redactării acestui poem. imi plac cele cateva versuri gnomice precum \"fiecare pasăre care trecea scria un vers\".
un poem care merită citit cu atenție.
poate imaginea finala \"au încheiat cel mai verde poem
scris pe o plajă pustie\" este paradoxala si putin incongruenta cu restul poemului, dar place.

ultima imagine a pasarii colibri.
sunt cateva imagini aici care plac si sunt frumoas construite, la fel cum este si cea din penultima strofa.
mai trec ..

ela
ma bucur ca ai remarcat finalul construit ca atare, desi sontac sontac un pic :))

amintit de dali cu coasta si treptele tale, care vedea carnea galei ca niste trepte.
frumoase trimiteri, bine construit discurs

cristian
trebuie sa gasesc cum va formula si ptr ca am orbul gainilor. scuze si mersi (de acum citesc si titlul)

carolina
multam de gandurile tale frumoase. mi/ar parea bine sa vada in mine un atilla si poate ea ildigo. :)

frumoasa furtuna intr/adevar.
si curajul pe care nu l/am gasit la multi de a expune poate zona cea ma interzisa a nudului, care mai este si luminoasa.
interesant construct.

frumoasa furtuna intr/adevar.
multam
de trecerea ta cristian (pacat ca, desi imi amintesc versurile citate de tine, imi scapa dureros de crud autorul)

mult prima strofa. apoi totul curge fluent, remarc pe acest traseu
\"mai târziu cu o viață
rămân mereu decorul de ieri
pe un perete neșters de vreo mână\", apoi finalul, p[str\\nd tonalitatea, fara scimbarea/rasturnarea ideii sau potentarea ei, are ceva aparte prin introducerea unei fine si subtile rime.
frumos ...

prin fante lumina are reactiile cele mai frumoase, zice/se prin nu stiu ce specie a fizicii.
multam de trecere.
poezia mai trebuie oricum slefuita.

mae de trecere si de imprevizibil, :)

rad duios (dureros face oare parte din aceiais familie de cuvinte?) aici. niciodata nu renuntam la lucrurile acestea.
si dragostea nu este niciodata hiperbolizata, ci exclusiv reala, de la dante incoace (misca pana la urma sorii de pe cer). cred ca este primul comm la care pun idei complementar unor idei. ideea e ca imi place, in concluzie.

drag de trecerile voastre.
multam ptr prima trecere dana si ptr emaptia ta
multam ptr cuvintele tale lizush, ptr cercul tau si viata pe care le oferi poeziei mele.

ca de lucrurile care au nume nu trebuie sa te mai sperii, caci le/ai cucerit. se poate naste o arta poetica de aici.
:)
multam de trecerea elia

mie imi pare usor ludica si voit incerta rapunerea ta, instrument ce confera poemului poveste o solutie matematic unica, deci implicit frumoasa. incertitudinea lasa si loc interpretarii (ceea ce este din nou o manipulare poetica interesanta cel putin) mai ales cand este sustinuta in back/ground de aparitiile cifrei sapte sub forma de dragon si apoi de lacrima, precum si de exotismul implicit al orientului.
o poezie in care poetul este creator si cerebralizeaza emotiile / premise ale oricarei poezii frumoase din punctul meu de vedere.

subscriu la patentarea ultimei strofe (cu o usoara cadre de ritm in cuvantul piata). versuri frumoase, rima care, desi repeta aceleasi parti de vorbire, nu e facila si suna placut, imaginile sunt de asemenea inedite, apoi drama rezolvata stoic aproape in ultima strofa
intregeste o poezie ce/mi place.

intr/adevar versul cu dusul nu l/am intuit asa cum ar fi trebuit, ce sa mai fac. pe langa si cateva alte scapari de lovire nearminica a cuvintelor, insa cu voi cei de aici am putut construi un poem mai bun d.p.d.v. stilistic, motiv ptr care multumesc trecerii tale.