florin bratu

nu ma pot totusi impaca (pura subiectivitate ca de obicei) cu trenul vietii, desi nu as putea spune de ce, pana la urma ideea e buna pusa acolo la sfarsit, iar forma inimii place. si stilul imi pare tot mai personal cu constructe sarind natural dinspre concret spre abstract si invers.

la prima trecere. motivul acestui semn ce presupune revenire.
o poezie densa, care chiar realizeaza dincolo de imagini un construct ideatic la fel de reusit, imbinand planuri distincte cu o naturalete care place.
redundant, dar incantat.

doar la subtilitatea cu care visezi plagiatul silvia. in dimineata asta is al dracu de nervos.
in poezia ta este cu totul elta expunere, imbratisand subiectivitatea care in general valoreaza putin mai mult de doi bani (si mai e pana la leul greu).
in constructul meu, chiar daca am folosit aceleasi cuvinte, din nefericire cu totii avem ochi si picioare, ideea este aceea a non/comunicarii, in sensul pe care l/a dat un sofist / Gorgias \"nu exista nimic, iar daca exista nu se poate comunica\". luati de mancati nu este neaparat biblic, sensul mult mai profund al idei il regasesti la albert durer si daca iti place religia, in coran - IQRA.
ultumesc ptr stanescu, probabil ca asa este din moment ce nu esti prima care spune asta. daca insa ma substrag acestei asemanari e pentru ca intre timp a mai existat si heteronimii lui pessoa si mastile lui pound din cantosuri, a mai existat si kavafis.
cat despre titlu. uite ai aici a patra criza.

imi place cand apa plange ca nu/si mai poate privi frumusetea in ochii lui narcis.

imagini frumoase, cu amprenta ce/mi pare proprie.
numele lui era cumva narcis?

unui portelan, pe care o poti obtine doar in gesturi scurte de haiku, poate putin iesit din matca. un efect de tip dantesc in care iubirea misca sori.

maria
imi place prea mult filozofia ca sa ma despart prea des de ea.si mai cred ca ai vazut exact ceea ce era de vazut aici, ai vazut pana si ca nu am incercat sa ascund ce era de vazut. multumesc.

costin
multam ptr cele spuse. mi/a mai spus cineva ceva de nichita pe aici. adevarul probabil e ca e greu sa se mai scrie facand abstractie de el, fara ca asta sa insemne ca nu trebuie sa fie depasit (si nu/mi asum eu responsabilitatea asta). commul tau e un fel de red bull cu efectul implicit

desi eu as renunta de tot la prima strofa, in special datorita ultimelor doua versuri, usor banale nu ca idee, ci ca reeditare continua a ei si ca usoara artificialitate stilistica de obtinere a rimei.
de restul, imi place curajul cuvintelor, fluenta idei ce curge usor catre acea infiere in masa. o lovire frumoasa intre expunerea, care nu/si refuza abjectul si decaderea, pana la urma, si puritatea sentimentului evocat.
placut

spunea in \"artistul serios\", daca nu ma insel, ca \"nu traim toti in acelasi secol\". mi/am amintit citatul citind aceasta ciudata, cu atat mai interesanta, demitizare a modernitatii cu instrumente de deconstructie specifice ei in primul rand.
mi/a placut invaluirea unei banalitati (in sensul cotidianului profan), in fond, fara epatari dulci, in hainele artificialitatii si al profunzimii, mai ales ca discursul nu se refuza nici socialului.

hai/ku. iar introducerea commentariului, desi temporalizeaza, o face intr/un mod aparte

nu vad bine mai fratie
pe aici e batalie
epigrama-mi trebe mie
si ma las de poezie

va trebui sa fac cumva sa gasesc autocorectul asta.
multam dan si de grija si de apreciere.

un joc de cuvinte si idei reusit, din care remar albastru ca devenire de cer si/n care ma risipesc.
placut

multam de trecerile si de cuvintele voasrte pe aceste texte.

ela, la tine e greu sa raspunzi unui comm, pe care tu uil construiesti ca pe o poezie insine.
costin, nu/i neaparat suparare, insa e nevoie de revolta si de libertate.hm, despre esente, uite ca niciodata nu mi/am pus intrebarea asta.

mai ales ptr. este si nu este, cat si ptr mana in foc. ma cam durea moalele capului si nu stiam cu ce sa dau sa/mi treaca. vad eu. multam si ptr sfaturile tale mai vechi.

devorat la picioarele sfinxului. fascinanta imaginea aceasta. ca si jocul de negative din strofa secunda.
frumos

o lume din care este decupata cu un firesc naucitor o bucata de existenta.
am bagat de seama si hai/kuul stilistic ascuns aici si subscriu intru totul ideii.

prea se mai poate spune nimic nou la ora asta, se mai poate insa lasa semn (mai ales cand e primul aici cred) ptr o poezie frumoasa, un stil ce/mi pare bine definit dublat de o interesanta abordare a temei, ce nu refuza nici cotidian, nici transcedental.

ina
multam ptr intelegerea celei de/a doua strofe care am scris/o si eu cu mai mult drag.

lucian
mulrumesc ptr ceata nedezvelita, uneori imi place prea mult blaga cu a sa exista intru mister

vasile
apreciez trecerea ta mai ales in aceste conditii. cu siguranta imi da de gandit si ma indeamna la o re/evaluare. daca voi avea aceleasi concluzii trebuie sa mai caut, deh, drumul chiar imi place vasile. pe deasupra stilul meu e prea vag definit (inca ma gandesc incotro s/o iau). cat despre andu il citeam cu placere pana acu (ca si alti cativa), de acum o s/o fac cu atentie.
nu mi se pare ca am renuntat totusi la paradigma definita / investirea miticului cu real, refuzul matematicii, asumarea poeziei ca o cale alternativa de cunostere, jocurile de limbaj, prin rasturnarea carora ma reasea fata de un oral prin definitie traditional.
chiar iti multumesc de trecere. mai vorbim, dupa ce imi fac si eu temele complete, eventual ca redefinire.

in ultimul timp ai inceput sa abordezi intrebarea, de care bunaoara eu ma tem de moarte.
un poem care imi smulge un zambet prin inteligenta constructie a rimelor. interesant am gasit si trensferul unei boli fizicde intr/un omonim aproximativ al poeziei.
:)