copilul de fier amorțit sub copita copilului cal somn nesomn un personaj mitic și totuși atât de preocupat de soarta umanității copilului
putem să recunoaștem nevoia de somn a sorții oamenilor sau
grigore se naște din pântecul său de fier
grigore
dumnezeu să-l ierte pe dumnezeu era supărat
grigore
cu obiectivul său obiectiv
el avea o scorbură în creier și-i plăcea să-și odihnească
desincronizat
trenul trece printre nași
unii oameni
au nevoie de
unii oameni
au
trenul trece printre oameni
asincronizat
bine bine nuș ce vreau să spun acum
nesincronizat
odată am găsit un măr uriaș
și am mâncat din el
toată ziua
odată am găsit un melc uriaș
și am vorbit cu el
toată ziua
odată am găsit un om uriaș
și era mort
m-am agățat de pielea ta
cu mâini de copil
sunt singur
o jucărie
cu mațele moi
în ghearele tale
te-am căutat în afara lumii
ai ieșit din mine
și în mine ai murit
mânjind cu suc de frunze spasmele lumii
nu muri fă proasto
răsti în prăpastie cu suc de frunte
prostia din copaci
asvârlinduș trupu ldin pom în pom în
în
în arbore în copac în crengile
octombre
plouă cu spirt
dumitru stă la pândă cu ochii scoși la maxim
își amintește de copilul prost născut
dumitru are ochii reci și o moarte proastă
de câteva zile
dumitru curgea imagini din
Pinocchio îmi face cu ochio
el e un fel de Iona reloaded
știe să se teleporteze printr-un anus gratuit de balenă
câte un klingonian mă încruntă și pe mine
să nu exagerăm
Marele
am confecționat un vagin din lemn și am ramas cu așchii în limbă
am confectționat un vagin din pânza și am rămas cu scame sub prepuț
am confecționat un vagin din fier și am rămas cu rugină pe
Ahi!
Maria,
Ochii tăi sunt obiecte tridimensionale
Care observate îndelungat
Imprimă în minte
Imagini bidimensionale ce crează
Un sentiment de plăcere.
Plin de picioare
Mersul meu
Mai calcă pe aicea
Praful pe sub tălpi
Cea mai simplă maimuță
Reproducerea
Noaptea mâinilor de faur
Îmi aduce palme mortuare
Spațiile dintre mințile mele
Le
grigore suflă praful de pe vechiul său aparat
îl îngrijește ca pe copilul său
\"mă simt responsabil față de acest dispozitiv\"
ionel încă mai folosește craniul fostului său câine
pe post de
ea trăia într-o cafenea din marginea colțului capătului străzii. trăia la etajul doi. trăia la etajul trei. trăia din ce în ce mai sus până ce într-o zi și-a luat zborul. ce ai făcut mă cu viețile
mă liniștisem
oamenii din timpul zilei
oamenii din timpul morții
un sfert de viață fericit
unul trist
și unul mort
și un om care crește
la dracu
iar nu știu ce-am vrut să spun de
are ochii de fier și ruginesc uitându-mă la ei cu mecanismele afectate
o îmbrățișez cu o mână cu un ochi rupt cu un schelet dintr-o bucată veche
și parcă mă năpădește vegetația de-odată
totul e
lanțul din care eu sunt veriga lipsă
câteodată mă întreb ce număr am
ce număram
era indivizibil
și se numea... ei doar n-o să-i spun pe nume
gândăceii... enzimele concrete știu să-și facă
ce dramatic
creșterea e ca un labirint
m-am dat cu apă turbată
într-o închidere veche
oamenii ăștia nu se iubesc
între ei
noi
mine
voințele noastre
încurcate între ele
bărbatul meu cu
57 Ionel își ascute cuțitul
434 își curăță pușca
512 și pleacă la vânătoare
640 Ioana își pune șorțul
641 pune cuptorul la încălzit
793 și se-apucă de făcut mâncare
810 Alex își curăță
Cu tristețe și egale
Cele vechi pășeau agale
Iar cu pondere creștină
Mulți gândeau ca o mașină.
Din cutia vieții tale
Unei dimineți mentale
Îi aprind o lumânare
Și-mi doream așa de
să ne bălăcim mințile
limbile
în laptele vitelor
cifrelor
să ne aruncăm brațele
de jur împrejurul
pieselor de mobilier
să cădem din avion
cu ele-n brațe
cu avioanele-n brațe
cu avioanele