Poezie
text
2 min lectură·
Mediu
lanțul din care eu sunt veriga lipsă
câteodată mă întreb ce număr am
ce număram
era indivizibil
și se numea... ei doar n-o să-i spun pe nume
gândăceii... enzimele concrete știu să-și facă mușuroaie
știu să scrie și să citească
știu să moară și să trăiască
corecție: moartea e opțională
erecție: viața e secundară
suflețele de hârtie
rimează cu poezie
cu picioare tomnatice să fugim prin ierburi ofilite
cu picioare concrete să fugim prin ierburi imaginare
cu picioare de hârtie să fugim prin ierburi reciclabile
cu picioare de țesătură să fugim prin ierburi de război
cu picioare de sticlă să fugim prin ierburi translucide
cu picioare cerebrale să fugim prin ierburi simpliste
cu picioare fracturiste să fugim prin ierburi clasice
cu picioare sexuale să fugim prin ierburi reproductive
cu picioare narcotice să fugim prin ierburi antidepresive
cu picioare filosofice să fugim prin ierburi existențiale
cu picioare cugetate să pășim pe ierburi interioare
cu mâini iubitoare să căutăm prin ierburi de creație
cu trupuri calde să ne prăbușim în ierburi înălțătoare
cu minți războinice să ne sufocăm cu ierburi invincibile
cu picioare vegetale să fugim prin ierburi carnivore
cu picioare de carne să fugim prin ierburi vegetale
deodată, câteodată, demodată,
poezie reverie infamie
numai mie
de ce mie?
sufletul părăsește revoltat metafizica poeticii
iar acum
001073
0