Poezie
Călătorul
1 min lectură·
Mediu
se pleca o lumină
pătrundeau prin ferestre
tropăituri de cai nepotcoviți
îi spunea
nimic din toate acestea nu există
între parole doar împărțirea pernei
viața și moartea la distanțe egale
își numărau ochii pe degete
rudele întâmplătoare mercenari temuți
la desfrunzirea arțarilor
nici o femeie singură nu înțelegea motivele
sau teama era făcută doar pentru ecou
lua de la capătul nopții câteva bețișoare
de lemn de camfor
apoi răstignea clipa în scene marine
cu șapte emoții
și o dorință pe viață
să fie iubit...
pătrundeau prin ferestre
tropăituri de cai nepotcoviți
îi spunea
nimic din toate acestea nu există
între parole doar împărțirea pernei
viața și moartea la distanțe egale
își numărau ochii pe degete
rudele întâmplătoare mercenari temuți
la desfrunzirea arțarilor
nici o femeie singură nu înțelegea motivele
sau teama era făcută doar pentru ecou
lua de la capătul nopții câteva bețișoare
de lemn de camfor
apoi răstignea clipa în scene marine
cu șapte emoții
și o dorință pe viață
să fie iubit...
022710
0
nu-nteleg de ce naiba dau de texte bune mai mult cand sunt suparat.
in majoritatea textelor tale exista o simetrie simbolistica intre inceput si final.
lumina, vai nici nu ma gandesc cate sensuri poate avea, prin lupa cailor nepotcoviti, care scot in evidenta salbaticia ( poate a sinelui ).
sa fie iubit...