Ispitit

e una să stai la picioare bătrânește când celălalt poartă în buzunarul de sus al hainei umbra lucrurilor noi bat în scânduri un exercițiu de strunire mă las în genunchi să te văd mai de aproape să mă pot agăța orb de zgomotul metalic îmi port cometele într-o pânză de sac la oblâcul șeii ispita are coadă sau poate lacrima a învățat să acopere cu un lichid alb figurile de sfinți * ne mâncăm între noi rețetele de fericire gâfâitori în fața morții calculăm suma unghiurilor spre pildă cine dă mai mult se întrupează din mers dincolo de rău îți voi spune părinte iar din pietrele aruncate în mine să zidești treapta iertării ** vorbești îndelung pătrunzându-mi în oase un singur cuvânt merge până la capăt bănuiesc e întuneric bine scris nu ducem lipsă de nimic iar glasul amatorului de pisici încape în ștersătura cea mică *** o femeie străină odihnește întâmplător îmi spui altfel nu poți să fii