Olga

cuprind între degete lumina îndeajuns ostenită și mă rog să nu ne mărginim după numele stației mir ți-ai purtat gândurile departe pe sub ușă dâre în ziua în care s-a nimerit să fiu culegător din podul palmei îngânare de cântec la prânz sleită în stadiul de pește să luăm aminte unora de plac scările înalt așezate alții își pierd melancolia în pustie dincolo de turmă un fel de strălucire mângâie până la celule nădejdea doar trece-mă și umple nefinitul cu fir subțire și nerv nu merită să vinzi pe o gură de aer sufletul celuilalt ascultă oarecare ușă ne cere soarta mireasma subtilă a serilor călduțe satură-te îi spun din porumbelul meu întors pentru toate cuvintele plecate să moară cu trupul am parazitat gândul rău îngropând într-un obicei scurt comoara deschide ochii iubito neguțătorii lutului veghează