Încă un cuvânt, măcar

îngăduie somnului o fărâmă din drumul acesta de-acum vom trage plutei frânghii de iarbă în susul apei cât să înflorească lumina și se va naște un gol în care vor scormonii oamenii din toată inima sau mai bine lasă-mă să plec destul m-ai învățat să iubesc lumea cântărind piatra în palmă fără margini nu sunt decât cuvinte pe care nu le poți iubi pășind în urma lor sau căutând un șarpe anume îngăduie serbarea cu flori ca și cum toate s-ar sfârși într-o încăpere cu tavanul înalt tăiată adânc în semnul egalității apoi apasă cu degetul ziua și noaptea într-o respirație îndelung să pot îmblânzi cu o atingere câinii împuținat și fără umbră de adevăr ....