Cozi de cireșe amare

de frâu am tras până la domnul ore înălțătoare ai scuturat din cap și m-ai ținut de mână tot drumul poate ai așteptat să vedem vreo paradă ticsită de măști atât cât ne ține puterea să potrivim în urmele lor picioarele obosite răzlețiți pe poteca îngustă ți-am căutat pe furiș pleoapele și fruntea osoasă ascultând umbrele sălbăticite ciopleau din fiecare pui de salcâm pentru cai frumoși copite singurul cerșetor deșira dinspre ascultare un ghem de instincte când îți puneai la uscat cozile de cireșe amare săpam în crepuscul scară și poartă înaltă lumea era mică plină de vise un pic deșelată de-atâția copii ce-și ascundeau trupul într-o mirare azi nu mă striga ți-amintești că mai știu să îmi port la urechi agățate cozi de cireșe amare