Opt camere

aș vrea să pot spune că mă voi organiza altfel Doamne așteptându-te cu fața la soare lustruind lemnul și vocea unei femei socotită singură această grabă se lasă tot mai mult peste copiii lumii îndeajuns odihniți de o înțelegere umbre topesc în palmele muncite suma lucrurilor și fiecare unghi strâns de oseminte cruce înfiptă în traiul moale până în măduvă untdelemnul celuilalt pământ de care m-am agățat să pot împinge luntrea plată mai aproape de ureche Antoane când l-am găsit pe Gogu dincolo de linii mi-a fost rușine aerul se răsfrângea între cusături cum o hîrtie cu pătrățele mici să înțeleg că n-a fost vorba de o sinucidere în aburul nopții ***