căi interzise către pian

muncim zdravăn aici iubito la fel de săraci ca înainte sătui de porecle prin care ni se aerisesc măruntaie ori capete de balauri dar nu singuri alergăm bezmetici prin furtuna de fulgi tu geamandură cu sâni dezveliți eu marele râu însumat așteptându-L, în mare despre vremea rămasă, unde totul se poate doar albim dormitoare *** uneori am impresia că îți semăn și deschid un șantier peste alt șantier să fii mândră de mine să-mi poți spune zilnic cum va fi vremea să-mi răscolească amintirile știu că nimic nu mă poate reține cu o asemenea inimă prinvindu-te lipăind cu tălpile în ploaia căzută în cântecul ce adună melcii la întâmplare din panglici cleioase, sclipitoare *** doar obiceiul ghicitului a mai rămas soldat căzut prizonier la o margine de oraș răsucit dintr-un aer mirat și eu adâncit într-o liniște cum pajiștea năpădită de păpădie încăpem cu greu într-o piele iubito două căi interzise către pian *