Ac de stâncă

între două foițe de alamă tremurul firesc al vârstei mărturisire despre piatră, nimic altceva și pentru o clipă în strânsul mâinilor pământ alb ca și cum de departe privirea, sunteți ai mei pârâu mort de sete, la margine joasă altădată un cuvânt de-ajuns alergare și râs pe o plută de piatră când nu mai poți umbla te mai lași o dată înșelat *** să facem socoteala, după vis când zile și nopți ne îndreaptă spre mare tată îngrijorat acest gest dinspre care linia oaselor navighează în fapt iar curiozitatea se potrivește cu ochii în toate lucrurile paj ignorat, alipiri de ape ne vor strânge în cuvinte mai puțin desfăcute în bulgări, dinainte pierduți *** sită de mătase luna, pentru versuri ușoare în afara poftei împărțind tot atâtea slujbe