Calea repetiției

pășim în urma câinelui cu ochiul închis și toată asprimea pielii firul nu mai e același nici vântul de când cea mai mică legănare de ape ne-a cuibărit în oase șir de copaci înalți pe calea repetiției * invidia s-a îngrămădit în case și cine și-ar fi putut închipui că vom uita prima literă din oameni scuturându-ne pleoapa de aceste clipe nomade ** sfâșiem pământul până aici prea aproape de coastă nemaiputând îndura teama și masa la care am mâncat ne va fi destinul cuvântul supus de bărbat iluzoriu când nu mai avem habar de cai și punem la socoteală doar câinele *** blesteamă-ne medieval, Doamne încă o dată cum ai pune la loc două slăbiciuni purtând calul de căpăstru în cel mai simplu chip ****