Un astru mic și alb

totul s-a schimbat încuietori noi urmăresc desenul cusut și întărit în fața celui nevolnic coasta e tăiată drept din curbura pământului iar cometa va trece acum la mare depărtare au rămas în urmă ultimele ondulații și-un cer atât de mare încât ne vor putea alege pasul care le convine și un apostol cu același nume suntem salvați *** aici nu mai e vorba de tată, ori de mamă nu vedeți cum descoperim o lume cu sentimente mai ușoare inspirator vom plăti luxul și aventurile sub astrul acesta mic și alb când nu mai suntem decât uniți prin numărul morților și-o mână înghețată ne trece peste spinare ne dezgolește oasele dintr-o perversitate morală *** e ca și cum am fi pentru noi totul ca și cum ne-am spăla visele în peșteri originare a fost cât pe ce să găsim răspunsuri dar lumea a ieșit din țâțâni s-a împărțit în tot atâtea slujbe apoi s-a consumat într-o bătălie, însemnată dar m-am săturat să aștept solda pleacă, mi-au spus și 2010 nume au mai rămas ca să trăiască înșelate *** niciodată nu voi afla câștigul acestei nopți care ne dezgroapă oasele și nu voi condamna plutirea pe ape din motive umanitare nu le mai suport privirea, competența egală dezhumatul cailor năravul uman, al zborului îmi vine să cad în genunchi, lângă așezările mici în loc prielnic, înafara prelatei unde soarele scapătă, pe câte o piatră mai mult decât sunetul așteptând să se incingă, untdelemn