Printre două pahare cu picior

coborai ore în șir căutând cuvinte să poți descrie înălțimea fiecare ochi doar infirmitate a unor lumini colorate aduna în cerc piese de os striveai sub tălpi urletul lumii amestecat printre oameni cu umbrele din unghiurile ascuțite ștergeai cu dosul palmelor femeile păianjen pline de alunițe cu umerii goi ce știau să crească nopților cornul unei lune galbene coborau decoruri în curburi fără somn desenând filigrane sau imaginea tulbure a unui templu grec doar eu născutul dintr-un inel zgâriat în două spirale simetrice al unor esențe cu intarsii te decupam oblic suflând fumul pândea o eșarfă ca toate femeile doar așa ca să te simți mai în largul tău