Ne

aruncam la coș periferiile creșteau principii străine dintr-o eroziune a tradițiilor forme rotunde și tari de cunoaștere alunecam pe conturul celuilalt seturi de întrebări se cățărau de-a lungul razei descoperind ferestre către ultimul cuvânt tu croșetai raportul dintre gol și plin lăsând un spațiu de existență învățată să înlocuiești un rău cu altul eu cădeam într-o urmă a înțelegerii limită atingând memoria limită contemplam turnurile organizate în state separate clipind pe liniaritatea textelor icoane străine nici măcar gând sătui de aparențe apoi alegeam pentru noi o lume cu două sensuri fixate prin expresie și cuvinte scrise pe apă...