Florica Bojinovici

A scoate sau adăuga ore de limbă latină nu mi se pare problema cea mai importantă. A face să placă unor copii niște lucruri aparent insipide, acesta este hopul cel mare. Dacă ei nu sunt atrași, pot fi și 5 ore pe săptămână, tot nu vor învăța nimic.
De altfel tot sistemul nostru de educație prin școală mi se pare închistat, înțepenit. Motivațiile s-au schimbat, nu mai sunt valabile cele de acum 100 de ani. Ca să ceri un lucru trebuie să oferi ceva actual în schimb. Ce le ofera școala copiilor de azi? De ce merg ei la școală? Organizațiile comuniste au dispărut dar ce a apărut în schimb? Nu poți lăsa copii să se descurce într-o lume fără repere cum este România contemporană și apoi să te lamentezi că apar comportamente și exprimări anormale.
Cred că fiecare din întrebările anterioare ar putea fi subiect de dezbatere la nivel național.

Imi pare rau ca n-am timp sa rasfoiesc mai mult pe site. Din marele \"oras\" agonia.ro ti-am facut doar tie o vizita. Iti multumesc iar pentru randurile tale sensibile.

Am trecut, am citit ce ai mai scris si am simtit nevoia sa-ti spun asta:
Imi plac povestirile tale.
Daca poti picta atat de impresionant, de ce ne arati niste fotografii? Fotografiile parca sunt pretexte de texte.
Vezi, ne-ai invatat prost!

\"Textul tau e bun\"
Desi am si eu ceva idei pentru un eseu nu indraznesc sa public pe agonia pentru ca nu le consider ceva suficient de bun pentru a rapi din timpul cititorului. De aceea nu inteleg unde este textul d.lui Galateanu bun. Mie mi se pare banal, fara nici un fel de imagini poetice si cu un barbarism care ar oripila orice minte inteligenta- \"VIPesa
Cu picioare și minte așișderea\"

\"Textul tau e bun, probabil a deranjat pseudo-atitudinea politica, insa fiecare cu piticii lui\"
Scuzati-ma dar eu nu vad in nici un fel unde sunt calitatile acestui text ( metafore sau imagini originale). Si stau destul de bine la capitolul cultura.
M-am inscris pe site sa pot comenta unele texte care mi-au placut. Nu indraznesc sa scriu si eu deoarece consider ca trebuie sa fie cu totul deosebit ceea ce as spune pentru ca un om sa isi sacrifice timpul sa-mi citeasca ideile intr-un eseu.

Cooperativizarea-hm, s-ar putea să nu fie chiar o prostie... cooperativizarea-într-o formă „îndulcită” a fost un lucru bun
In 1984 taranii cooperatori si cei din zonele necooperativizate detinand 12.5% din suprafata arabila a tarii aveau in proprietate 49% din efectivele de vaci si 57% din pasarile ouatoare ( din statistica oficiala a R.S.R.). Deci marea noastra agricultura cooperativizata supravietuia printr-o exploatare nemaipomenita a micilor proprietari tarani.In 1988 era cu mult mai rau. Domnule G, nu stiti ca taranii erau obligati sa predea obligatoriu la stat pe preturi infime( de achizitie)produsele obtinute in gospodaria lor ( oua, lapte, lana, porci) si pentru asta munceau ca vai de lume la CAP sa-si pastreze lotul lor de folosinta, de unde puteau sa supravietuiasca? Si pentru ca, ce primeau de la CAP in schimbul muncii lor dintr-un an de zile nu le ajungea, mergeau noaptea si furau de pe camp ce ramanea nestrans in urma recoltarii. Furau roadele propriei munci!
Astea nu sunt minciuni ci ADEVARURI.
De aceea au devenit Romanii hoti. Ca rezultat al educatiei socialiste. Pentru ca nu are rost sa va spun aici de furturile din fabrici. Acolo unde statul se facea ca plateste iar oamenii se faceau ca muncesc.
Ar trebui sa scriu aici sute de pagini pentru a aminti tuturor celor ca dvs. ce viata MIZERABILA am trait intre 1985-1989. Ce de umilinte am indurat! ( eu traind in capitala tarii - nu ca amaratii din cine stie ce coltisor de tara nenorocit de socialism). Ajunsa tarziu acasa, dupa ore intregi de stat la cozi pentru orice lucru strict necesar traiului, imi gaseam copilul invatand sa scrie la lumanare in bucatarie ( singurul loc unde nu-i inghetau degetele pe creion). Si imi spuneti mie de \"O viață decentă, cu produse alimentare și servicii la prețuri acceptabile\".
Ati trait in Romania? Atunci nu se poate sa fi uitat intunericul bezna de pe strazi, frigul patrunzator al iernii oriunde ati fi lucrat, lipsa crunta de alimente de baza ( unde gaseai unt, cascaval, carne, fructe- da fructe romanesti nu mandarine sau banane?). Se trezea mama inainte de ora 5 pentru a cumpara doi litri de lapte pentru copil.
Iar in ziare, la TV, citeam de marile infaptuiri ale societatii socialiste multilteral dezvoltate sub conducerea genialului si a savantei de renume mondial. Copiii de atunci sunt tinerii de azi. Toata copilaria lor a fost schilodita de minciuna( si mai vrem sa mearga lucrurile bine!).
Un sistem care a nascut asa ceva nu poate fi iertat!
Daca doriti pot reveni cu multe alte amanunte din viata de zi cu zi in Romania anului 1988. Nimeni din cei care au dus tara la dezastru nu au raspuns in fata oamenilor. Iar acum scrieti de Blandiana sau Liiceanu? Ei au condus destinele tarii?
Nu exista orbire mai mare decat a celui care nu VREA sa vada.
Romania a traversat o mlastina infioratoare si dupa 15 ani vrem sa intram intr-o lume civilizata. Mizeria s-a scurs de pe noi dar nu ne-am spalat!
Fiecare este liber sa gandeasca dar ne jigniti spunandu-ne unele lucruri de care ar trebui sa va fie rusine.
Pe de alta parte va multumesc pentru ca am rememorat acei ani pe care nu avem voie sa-i uitam.

Ii las pe ceilalti să-ți comenteze stilul literar.
Eu simt că trebuie să-ți spun : am trecut pe aici, am citit si mi-a ajuns la suflet. Pur și simplu însuflețești o imagine. Este atât de reală că nu mai pot să zic nimic.

Am intrat pe site să citesc direct textele dvs. Ca și altădată nu m-ati dezamăgit: umor amărui cu o notă de optimism incorigibil( până acum). Continuati și fiți pentru noi spectator la o scenă prin care toți am trecut măcar o dată ( chiar daca nu în același decor) .

Am intrat pe site intâmplător căutând pagini despre scrimă (am un băiat de 9 ani incepător). De o săptămâna ( de când m-am înscris și eu ca să pot comenta) am citit fragmente cam din toate domeniile.
Draga doamnă, cu fiecare text parcă deschizi o poarta spre sufletul tău. Îmi pare rău că acum nu gasesc cuvinte să-ți spun cât de mult m-au impresionat. Poate altădată.

Cred că trebuie să privim România ca pe un sat sărac din care plecau tinerii la oraș unde lucrau în fabrici pe salarii bune. Cine se întorcea în sat? Cum s-a dezvoltat satul acela? Cu bluze din nailon și broderii din gablonz. Ce ar putea oare să-l ajute?