totul începe când se sfârșește nimicul

aici spun stop vieții mele și nu iau nimic din ea plec într-o viață a noastră cu multă cafea vreau să dau cu capul de peretele vostru și să-l păstrez pe frunte ca pe singura binecuvântare inalienabilă nu vreau să știu că e viața grea pentru că habar nu am cum e să treacă oameni prin tine cu limba scoasă de suferință \"simte!\" o să-mi strig la fiecare pornire de a mă plânge străzii că nu am bani de pantofi sau oglinzii că mă arată nedemnă de secolul douășunu \"ce dracu\'ai în tine?plimbă-ți carnea cu stil, e o moarte care te așteaptă cu sufletul deschis...\" și mă văd în umbrele tuturor cu sfiala unei mirese devoalate prima iubire e singura viață bună fericirea este un indicator în fața căruia zăbovim până la ultimul puls când o să ieșim din sala asta de spectacol vom roși de goliciunea noastră, vom bloca ușa cu trupurile noastre supradimensionale și sufletele se vor târî din toți oamenii pe care i-am făcut să plângă