Jurnal
cireașă sufletului
nu-mi mai pasă de carnea mea
1 min lectură·
Mediu
Este cea mai solitară poveste pe care o voi spune, izolată pe chipul unui perete cu brățări din floarea-soarelui.
Și e povestea nimănui...când fiecare tace.
Când eu desfac podul palmei.
Pe pod sunt lalele albe,grădina pașilor noștri, iar sub el un fel de apă curgătoare, cameleonică.
Din ea înalță câte o mână de înecat pe care o privim și căreia îi răspundem, instinctual, în același mod.
Uneori ne oprim din viață să revenim mai dornici de ea, cu sufletul verde.
E singura primăvară cu cireșe.
și povestea e la umbra mea și voi o veți culege zâmbind de pe pod mâinii mele.
043.792
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Floriana Vîntdevară
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
Floriana Vîntdevară. “cireașă sufletului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floriana-vintdevara/jurnal/1776785/cireasa-sufletuluiComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FVvenind din partea unui personaj care uzitează \"kestii\"
argument1:suntem într-un secol al literaturii demistificate, când fiecare deține libertatea de a alege despre ce și cum dorește să scrie.
tecstul meu este un imbold adresat sufletului, acela de a-și căuta povestea, unică, singulară, pierdută în lumea asta haotică.
intenția nu a fost nicidecum să înșir aici câteva întâmplări banale care să se constituie într-o poveste propriu-zisă.
exista un principiu în literatură și critică, acela că vom critica opera, iar nu creatorul ei. dvs. faceți exact opusul, delimitând o concluzie vexantă și profund superficială, oximoronic vorbind, aceea că nu aș cunoaște nu știu ce structură a textului literar.
dacă nu mă înșel, este un site adresat deconstrucției simbolurilor epicului și liricului, mai puțin hermeneuticii structurilor compoziționale.
ps
spre descumpănirea unora, trăiesc din ceea ce scriu, dar mai ales prin ceea ce simt.
cu bine
argument1:suntem într-un secol al literaturii demistificate, când fiecare deține libertatea de a alege despre ce și cum dorește să scrie.
tecstul meu este un imbold adresat sufletului, acela de a-și căuta povestea, unică, singulară, pierdută în lumea asta haotică.
intenția nu a fost nicidecum să înșir aici câteva întâmplări banale care să se constituie într-o poveste propriu-zisă.
exista un principiu în literatură și critică, acela că vom critica opera, iar nu creatorul ei. dvs. faceți exact opusul, delimitând o concluzie vexantă și profund superficială, oximoronic vorbind, aceea că nu aș cunoaște nu știu ce structură a textului literar.
dacă nu mă înșel, este un site adresat deconstrucției simbolurilor epicului și liricului, mai puțin hermeneuticii structurilor compoziționale.
ps
spre descumpănirea unora, trăiesc din ceea ce scriu, dar mai ales prin ceea ce simt.
cu bine
0
GDpoezie.ro a câștigat încă un scriitor care se simte vexat și câruia îi bolborosește furia în gât atunci când i se semnalează un fapt cât se poate de simplu: asta nu este proză, domnișoară, e o tâmpenie pseudolirică
0
FVși devine personal, îndeosebi acest \"domnișoară\".
eu nu înțeleg în ce colț ați remarcat furie, am abordat o exprimare foarte politicoasă.
tâmpenie sau nu, eu vă mulțumesc.
deranjez pe poezie?
eu nu înțeleg în ce colț ați remarcat furie, am abordat o exprimare foarte politicoasă.
tâmpenie sau nu, eu vă mulțumesc.
deranjez pe poezie?
0
și e inutil să spun că nu este nicio proză, doar niște gânduri cu floricele
domnișoară, dumneata ai citit vreodată proză?
sau ai făcut la școală o compunere, așa, la modul clasic, cu început, cuprins și încheiere?
ca să nu mai vorbim de intrigă, personaje, locuri, kestii...