pretext...

de-ai sti ca intre doua respiratii sunt o infinitate de clipe (care-s altceva decat secundele) acest vant de vara ar ingheta altfel intr-o singura data

text inegal, versuri bune si dezghetate, intre versuri care nu-si au locul. poate il mai prelucrezi putin, pentru ca ideea merita. la multi ani

Ioan-Mircea Popovici,
sunt perfect conștientă de nr incomensurabil al clipelor ce ființează într 2 respirații concrete, însă eu conturez aici aspectul simbolic al respirației, ca stare a sufletului și moment refugiu introspectiv.

Dan,
mă bucur să te văd iarăși pe la mine
am modificat câte ceva,
spre bine.

eu treceam din vantdevara, o oprire intre clipe/ si lasam un loc de-o viata intr-un fulg de pe aripe/ ca ninsoarea peste lacul care inghetase ieri/ si vedeam povestea-n care la fantana vii sa-mi ceri/ sa stricam monotonia jumatatii dominante/ si in joc secund de clipe sa dai credit lui Andante/ sa incetineasca gandul intr-un loc in care Tympul...

ma opresc sa nu gresesc iar... eu doream sa spun ca scriu \"sub text\", ca subscriu pe un fir de poveste fara sfarsit...

desprins ca subtext
regret că nu am prins ideea dintru început
o intervenție generosă
mitică
tympul e ceea ce vrem