\"Ce bine că ești, ce mirare că sunt!\"

într-un vagon de tren cu pumni arcuiți de frig vârâți în buzunare am vorbit despre sărăcie și de ce iubim pe Nichita \"ca două culori ce nu s-au mai văzut.\" în gară pe-un colț de peron cu oasele pe genunchi vârâte-n bocancii vineții am vorbit despre următorul tren în care vom vorbi despre Stănescu \"leoaică tânără, iubirea\" și două culori ce s-au mai văzut...