toujours pour jamais...

poc poc ding ding așteaptă tu să deschid ușa și să-ți arate spatele mozaic m-am pricopsit și eu din tine cu o carie exces zaharat. pffff dar stai să-mi scot pielea cu care am lustruit azi o cizmă dintr-o piele mai scumpă. mă întrebi firesc cum o mai duc că doar ești obișnuit să tragi un fum și apoi să te descotorosești de forma a cărei esență îți va rămâne încă străină. fericirea mi-a spus că joacă numai pe scena mea nu te mai vreau poți pleca îmi scrutezi ochii cu clipiri nervoase e un tertiplu arhicunoscut am lentile de data asta. dacă ți-aș spune că nu te-am vrut mai mult decât mi-a fost poftă într-o seară de o coajă de măr că am știut că azi o să vii că o să-ți deschid și-o să-ți zic \"ce să fac eu cu o coajă?\" hm? m-am găsit într-o groapă cu răni, m-am scuturat bine, m-am lipit pe ici pe colo și... uite că se poate și așa.