Jurnal
ntors pe dos
1 min lectură·
Mediu
uneori pielea asta moare
și dacă o desfac cu grijă de pe os
aș putea să îmi sculptez în ea toate mamele
vreau să îmi iasă pe sub pleoape mintea
ca un boboc orhideic ce s-a lepădat de parfum
se aruncă într-o vază deșertică fără fund
unde luna se prostituează
între palmele mele stau coapsele rahitice
ale unei lumi ce nu-și mai amintește
că între zi și noapte stau oameni
cerșind viza spre calea lactee
nu mai știu să merg
înainte
ne dezbrăcăm și rămâne
un suflet întors pe dos
023377
0

mi-a lipsit stilul tau caracteristic de a scrie, toate elementele carnale care apar in poeziile tale, e placut sa citesti ceva ce iti aminteste de ceva familiar.
cum spuneam si poezia de fata este una in stilul tau caracteristic, imi plac constructiile si imaginile, mai ales oasele dezgolite si sculptate. foarte interesanta imaginea din strofa 2, bine conturata.
bv bv! mai astept sa mai scri ceva
cu drag, Dia