florian abel
Verificat@florian-abel
„Niciodata nu e prea tarziu. (cu conditia sa nu fie prea tarziu)”
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum…
- - La a 2-a, mi-ar fi plăcut să se numească "Definiția banilor" și versul 3 să fie "Iar azi - hârtii ce se găsesc"
-La a 3-a, " în loc de "marțafoi" se putea folosi abjecția "oameni politici", direct, e același lucru.
- Ultimele două, susținând amendamentul lui GPI, sunt excelente, de podium.
Felicitări, Tataie!
Pe textul:
„Trimitere concurs Craiova" de Constantin Iurascu Tataia
- aia cu "banii dvs" o fi afumată de Băsel, dar îmi place când aud în moduri plăcut urechilor această veste neplăcută buzunarelor. (Știam, la o adică/C-acolo-s banii mei/Mai bine zi-i, Petrică/Ceva de Dumnezei!) asta ar vrea să spună Nae, desigur, fără cacofonie (intenționată).
- Prima e chiar genială, de alt LEU, în afară de Mihai nu am auzit.
- "Îl cultivăm pe Golumbeanu" și așa merge dar impune schimbarea finalului "La urmă, recoltăm pe...", "În toamnă, recoltăm...", Dar nu știu care e șpiribanțul cu BAG SAMÃ, e scris cu litere mari și, dacă are altă semnificație, nu merge schimbarea.
Eu n-am știut de Craiova, nu știu pe unde se popularizează concursurile astea și de ce pe Agonia, la capitolul Concurs nu intră toate, fără excepție.
Baftă!
Pe textul:
„Pe teme impuse la Craiova 2011" de Gârda Petru Ioan
De la tejghea ne dai în dar
Un zâmbet larg și vorbe multe...
Adăugate la cântar.
E.S.
Tu îi ceri puțin, dar e
Dornic să plusese-un pic;
Te întrebi uimit de ce?
A simțit că n-ai nimic.
Pe textul:
„Unui comerciant" de Eugen Sfichi
O astfel de poezie trebuia scrisă de un om eventual calificat poet sau condamnat la eternitate sau măcar la a o târî în cârcă (pentru a fi mai aproape de poezie cu o depărtare)dar de un om cu niscai 80 "de rotiri cu planeta în jurul soarelui" și cu mai 200 de ani macerare de suflet, ca să aibă dreptul de merit a vedea așa adânc întru prăpastie.
Eu nu știu dacă Adrian pătrunde tot ce a pătruns aici, că după cum își face infuzie din rădăcinile cerului, mare minune să nu se killerească un înger spre a-l opri din înțeles, iar după cum erare humanum ,ai zice că nu se știe.
Încep cu ce mă lovește, pentru că e mai puțin:
- "am podul palmelor înfipte
în senzorii de nemișcare" conform formulării, versurile sugerează că deții podul palmelor, și atât, ceea ce stopează. Deci, dacă nu sunt "podurile palmelor înfipte", trebuie "podul palmelor înfipt".
- iar "bag cheia în yala" nu cumva este "yală"?
Iar acum, ce mă atinge pozitiv întru adâncul profunzimilor mele tenebroase:
Sunt aici versuri de o mare profunzime și putere de sugestie, cum nu întâlnești în 500 de texte cumulate. Trecând peste aspectul aforistic al fiecărui vers,
țin să evidențiez acele conexiuni și corelații despre care aș fi crezut că sunt întâmplătoare dacă nu aș fi citit biografia lui Adrian.
Deci, cea mai ciudată conexiune:
"puțin anxios, puțin uimit, puțin limitat,
deschis spre vechi, am podul palmelor înfipte
în senzorii de nemișcare"
corelat cu
"moale, previzibil, roșu, onest,
ca morții pe care am avut prilejul
să-i țin de mână."
- "puțin anxios" = "moale" -----corect?
- "puțin uimit" = "previzibil" ----- pentru că acel ce se uimește nu refuză, nu presiflează spontan, nu jignește realitatea, deci siderarea lui în fața minunii sau a nimicului e previzibilă.
- "puțin limitat" = "roșu" ---- pentru că limitele autoimpuse, impus-acceptate sau ancestrale nu pot fi depășite fără senzația păcatului.
- "deschis spre vecini" = "onest" ---- logic, nu?
- "palmelor înfipte în senzorii de nemișcare" = "morții pe care am avut prilejul
să-i țin de mână" ---- palma cu care am atins cunoașterea aproapelui, ce senzor de nemișcare mai profund se poate?
"țin oameni pe lângă mine cum își țin casele
țiglele pe acoperiș"
am fost tentat să mă-ncrunt, cloșca își ține puii pe lângă ea, casele țin țiglele deasupra, nu e același lucru! Dar adâncimea restului adâncului m-a trezit din luciditate: țiglele de pe casă pot să cadă, pot fi luate de vânt, pot fi sparte de grindină (neșteptatul, câte iubiri și apropieri ne fură fără-ntrebare!) pot fi vândute de cel ce-a contruit, de stăpân sau de venetici, pot fi schimbate cu o tablă ce-și pleacă rugina în fața ploii și a luminii, deci, mai alegorică înscăunare a aproapelui decât în țiglă, nu-mi pare de scris, Adrian, adevărat ai gândit aici!
"mă uit la o frunză întrebându-mă dacă nu cumva
e degetul arătător al unui fost bolnav de cancer."
cel ce vede în realitate ceea ce vederea nu poate să știe, restul versurilor sunt disimularea acestor viziuni, fiecare adăugând un alt înțeles, care pentru cititor e ca o vină, iar pentru mine, ca o lumină!
'''''''''''''''''''''''''''''
- M-au atins în adâncul poeziei unele zisuri din biografia ta, acel "iubește-ți aproapele, dar fără să știe", e superb, e ceea ce a uitat Dumnezeu să adauge în cartea de final a începutului iubirii.
- "cea mai reușită poezie e punctul" și "Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie." demonstrează magistral că "geniile gândesc la fel", eu spuneam cândva că "poezia perfectă am elaborat-o la naștere, când, uimit de neînțelesurile vieții, am rostit un amplu și atotcuprinzător "o", iar despre înțelesuri am debitat:
"E poezia marea întrebare,
Prin sensu-i vreau misterul să-mi explic;
Deci, asta e modalitatea-n care
Încerc să spun că nu-nțeleg nimic!"
Acum voi trece pe celelalte texte ale tale, pentru că înțeleg cât am pierdut.
Cu admirație, până la invidie, F.
Pe textul:
„Suspect de poezie" de Adrian A. Agheorghesei
Recomandat(că eu și podgoria suntem de-un leat):
Nu e alcoolul nici nou și nici pur!
Ci eu sunt! (Și) pur... și simplu... (și) beat!
Pe textul:
„Scuzele șoferului beat" de Ruse Ion
ne mai citim, F.
Pe textul:
„Cântec înapoi" de Daniel Bratu
Și alcooltestu-a constatat -
Alcoolul n-a fost nou,și pur,
Ci... "expirat"!
Ion Ruse
Iar după toate-acele teste,
Spre casă-ai mers pe trei niveluri
Și-ai scris această... care este,
În metrică de patru feluri.
Dacă citim al-co-ol, cum e normal (deși toți spunel "alcol") iese un ritm de 80 la mie peste limitele legale, adică mai limpede vorbim beți decât citim teaz.
Deci, un pic de drujbă, cowboy, și mai vedem!
Pe textul:
„Scuzele șoferului beat" de Ruse Ion
Pe textul:
„Șarje amicale" de Gârda Petru Ioan
RecomandatCere ce-ar dori(tot satul)?
Sau de drag de... vorba ceea
Și-a dorit "profund" bărbatul?
Pe textul:
„Scrisoarea unei văduve, către Moș Nicolae" de Atropa Belladona
Dar azi, când am ajuns la majorat,
Aș vrea, Preasfinte, ca în ghete șic,
Să-mi pice un... Matusalem bogat.
Ica
Tu știi ce-i de făcut când are bani:
Conform tradiției de la străbuni,
Chiar dacă-i de doar unsprezece ani,
Îi scoți peri albi în numai două luni!
Pe textul:
„Scrisoarea unei gerontofile către moș Nicolae" de Ica Ungureanu
Din chirpici, o coșmelie,
Mi-am luat vreo zece kile
Să le pun la temelie.
GPI
Zâmbetoniera, evident,
Cu-o filă,-arată cât de groasă
Va fi structura de ciment
La "Prima Casă".
Când am citit așa oroare,
Vă spun că m-a cuprins deruta:
S-o fi greșit la redactare?
Ori... autoru-i dus cu pluta?
GPI
Tu chiar, să înțelegi, nu poți?
(Nici dacă va primi "steluța"?)
El are submarin pe roți,
De când i-a luat - apa,- căruța.
De multă vreme stau pe jar
Și simt cum cresc în barba-mi țepii:
Gramatica ce e, e clar,
De unde, însă, vine Epi?
GPI
Dacâ-n șer esti rost sâ s-audâ
O sențințî și cadE PI noi,
E PI NOR, E A DANte-lui crudă:
"Aș, lasciati speranța!" Che voi?
Pe textul:
„Șarje amicale" de Gârda Petru Ioan
RecomandatCă, din ce-am citit aici,
N-am simțit prea multe jene,
Ai cerut doar un... ce zici?
Pe textul:
„Scrisoarea unei văduve, către Moș Nicolae" de Atropa Belladona
Ani de-a rându’…vorba aia!
Însă, azi, asta-i ideea:
Vreau ca dar, o…vorba ceea!
Tot Atropina
Îți slăvesc dorința, fi'ncă
Sper să fiu un pui de drac
Prins de nea Ivan Turbincă
Și băgat la moșu-n sac.
Soryyyyyyyyyy!!!
Pe textul:
„Scrisoarea unei văduve, către Moș Nicolae" de Atropa Belladona
Ani de-a rându’…vorba aia!
Însă, azi, asta-i ideea:
Vreau ca dar, o…vorba ceea!
Atropina
Cu textul ăsta încifrat
O să se iște tevatură
Când toți vor spune răspicat
Că le iei vorbele din gură
Pe textul:
„Scrisoarea unei văduve, către Moș Nicolae" de Atropa Belladona
Apare Rotaru la o cotitură,
Știind despre Lori că a jumulit
O gâscă și clar, e rost de friptură.
Și, cum Tel Aviv-ul cam moare de râs că
Afganistanul își concediază
De azi teroriștii, friptura de gâscă
E tot ce-n structurile NATO contează.
Florine, pe unde gâștele noastre ai umblat, că ți se simte lipsa mai rău decât a mea?!
Pe textul:
„Visul unei zile de iarnă" de Florentina-Loredana Dalian
Un text care mi-a tulburat aducerile aminte. Cu emoție, Florian Abel
Pe textul:
„decembrie se repetă" de Teodor Dume
Ce nu știm pe aici, e dacă se merge pe bază de pașaport sau numai cu buletin.
Poate ne lămurește cineva.
Cu stimă, F.
Pe textul:
„În amintirea pălăriei mele, uitate în trenul București - Rm. Vâlcea" de Ion Diviza
RecomandatDe pălărie ce să spun:
Fiindcă nu a fost de paie,
Își caută un cap mai bun!
Ion Diviza
Cunoscându-l pe meșterul Diviza, (care, ca orice epigramist care se respectă, nu ratează ocazia de a se autopersifla) trebuiew să recunoaștem că varianta realăstă ar fi:
N-a stat pe capul meu, Tataie,
Că nu-i plăcu ce am în el
Și, pentru că era de paie,
Își caută un cap la fel.
Pe textul:
„În amintirea pălăriei mele, uitate în trenul București - Rm. Vâlcea" de Ion Diviza
RecomandatE cârmuit de-un marinar,
De-aceea nici nu-i de mirare
Că suferă de rău de mare.
Sorin Olariu
Un stat, o știm de la străbuni,
Se-afirmă prin aleșii săi,
Nu dacă-s răi sau dacă-s buni,
Ci de-s (ne)buni sau (nătă)răi.
Pe textul:
„De ce suntem mici" de Sorin Olariu
Și sper sa prinzi ce vreau să spun:
Că ti-ai dorit sa fii poet,
E lucru rău sau lucru bun?
GPI
Cum un calvar și-o nebunie
E viața lor în mod concret,
Ador să scriu o poezie;
Urăsc, în schimb, să fiu poet!
Nu obișnuiesc să dau replici cu epigrame scrise în alt context, poate am reluat 2 - 3 catrene pentru frumusețea fazei, dar, de regulă, fenomenul epigramistic de pe Agonia e un izvor de inspirație și impulsuri, priceperea "replicarzilor" a reprezentat un stimul deosebit pentru mine, dacă nu ați fi activat voi pe aici eu nu aș fi scris epigramă, nici parodii, nici fabule (de care abia acum m-am apucat) deci vă datorez enorm.
Pe textul:
„Iubita de pe internet" de Gârda Petru Ioan
