florian abel

- Cred că ambele formulări sunt corecte, Cratima înlocuiește un "u" și poate fi oricare, GPI. Părerea mea.
- - La a 2-a, mi-ar fi plăcut să se numească "Definiția banilor" și versul 3 să fie "Iar azi - hârtii ce se găsesc"
-La a 3-a, " în loc de "marțafoi" se putea folosi abjecția "oameni politici", direct, e același lucru.
- Ultimele două, susținând amendamentul lui GPI, sunt excelente, de podium.

Felicitări, Tataie!

- N. Bunduri, catrenul 3 spune clar, din titlu: "cum E VÃZUT primarul" și e văzut DIN carul caracalean de către votanți, adică ăia răsturnații care votează cu oiștea lui Irimia.

- aia cu "banii dvs" o fi afumată de Băsel, dar îmi place când aud în moduri plăcut urechilor această veste neplăcută buzunarelor. (Știam, la o adică/C-acolo-s banii mei/Mai bine zi-i, Petrică/Ceva de Dumnezei!) asta ar vrea să spună Nae, desigur, fără cacofonie (intenționată).

- Prima e chiar genială, de alt LEU, în afară de Mihai nu am auzit.
- "Îl cultivăm pe Golumbeanu" și așa merge dar impune schimbarea finalului "La urmă, recoltăm pe...", "În toamnă, recoltăm...", Dar nu știu care e șpiribanțul cu BAG SAMÃ, e scris cu litere mari și, dacă are altă semnificație, nu merge schimbarea.

Eu n-am știut de Craiova, nu știu pe unde se popularizează concursurile astea și de ce pe Agonia, la capitolul Concurs nu intră toate, fără excepție.

Baftă!

Cultivi afaceri mici, oculte,
De la tejghea ne dai în dar
Un zâmbet larg și vorbe multe...
Adăugate la cântar.
E.S.

Tu îi ceri puțin, dar e
Dornic să plusese-un pic;
Te întrebi uimit de ce?
A simțit că n-ai nimic.

O astfel de poezie trebuia scrisă de un om eventual calificat poet sau condamnat la eternitate sau măcar la a o târî în cârcă (pentru a fi mai aproape de poezie cu o depărtare)dar de un om cu niscai 80 "de rotiri cu planeta în jurul soarelui" și cu mai 200 de ani macerare de suflet, ca să aibă dreptul de merit a vedea așa adânc întru prăpastie.

Eu nu știu dacă Adrian pătrunde tot ce a pătruns aici, că după cum își face infuzie din rădăcinile cerului, mare minune să nu se killerească un înger spre a-l opri din înțeles, iar după cum erare humanum ,ai zice că nu se știe.
Încep cu ce mă lovește, pentru că e mai puțin:

- "am podul palmelor înfipte
în senzorii de nemișcare" conform formulării, versurile sugerează că deții podul palmelor, și atât, ceea ce stopează. Deci, dacă nu sunt "podurile palmelor înfipte", trebuie "podul palmelor înfipt".
- iar "bag cheia în yala" nu cumva este "yală"?

Iar acum, ce mă atinge pozitiv întru adâncul profunzimilor mele tenebroase:

Sunt aici versuri de o mare profunzime și putere de sugestie, cum nu întâlnești în 500 de texte cumulate. Trecând peste aspectul aforistic al fiecărui vers,
țin să evidențiez acele conexiuni și corelații despre care aș fi crezut că sunt întâmplătoare dacă nu aș fi citit biografia lui Adrian.

Deci, cea mai ciudată conexiune:

"puțin anxios, puțin uimit, puțin limitat,
deschis spre vechi, am podul palmelor înfipte
în senzorii de nemișcare"

corelat cu

"moale, previzibil, roșu, onest,
ca morții pe care am avut prilejul
să-i țin de mână."

- "puțin anxios" = "moale" -----corect?
- "puțin uimit" = "previzibil" ----- pentru că acel ce se uimește nu refuză, nu presiflează spontan, nu jignește realitatea, deci siderarea lui în fața minunii sau a nimicului e previzibilă.
- "puțin limitat" = "roșu" ---- pentru că limitele autoimpuse, impus-acceptate sau ancestrale nu pot fi depășite fără senzația păcatului.
- "deschis spre vecini" = "onest" ---- logic, nu?
- "palmelor înfipte în senzorii de nemișcare" = "morții pe care am avut prilejul
să-i țin de mână" ---- palma cu care am atins cunoașterea aproapelui, ce senzor de nemișcare mai profund se poate?


"țin oameni pe lângă mine cum își țin casele
țiglele pe acoperiș"

am fost tentat să mă-ncrunt, cloșca își ține puii pe lângă ea, casele țin țiglele deasupra, nu e același lucru! Dar adâncimea restului adâncului m-a trezit din luciditate: țiglele de pe casă pot să cadă, pot fi luate de vânt, pot fi sparte de grindină (neșteptatul, câte iubiri și apropieri ne fură fără-ntrebare!) pot fi vândute de cel ce-a contruit, de stăpân sau de venetici, pot fi schimbate cu o tablă ce-și pleacă rugina în fața ploii și a luminii, deci, mai alegorică înscăunare a aproapelui decât în țiglă, nu-mi pare de scris, Adrian, adevărat ai gândit aici!

"mă uit la o frunză întrebându-mă dacă nu cumva
e degetul arătător al unui fost bolnav de cancer."

cel ce vede în realitate ceea ce vederea nu poate să știe, restul versurilor sunt disimularea acestor viziuni, fiecare adăugând un alt înțeles, care pentru cititor e ca o vină, iar pentru mine, ca o lumină!

'''''''''''''''''''''''''''''
- M-au atins în adâncul poeziei unele zisuri din biografia ta, acel "iubește-ți aproapele, dar fără să știe", e superb, e ceea ce a uitat Dumnezeu să adauge în cartea de final a începutului iubirii.
- "cea mai reușită poezie e punctul" și "Licențiat în modul de a spune complicat că nu știu nimic, adică în filosofie." demonstrează magistral că "geniile gândesc la fel", eu spuneam cândva că "poezia perfectă am elaborat-o la naștere, când, uimit de neînțelesurile vieții, am rostit un amplu și atotcuprinzător "o", iar despre înțelesuri am debitat:

"E poezia marea întrebare,
Prin sensu-i vreau misterul să-mi explic;
Deci, asta e modalitatea-n care
Încerc să spun că nu-nțeleg nimic!"

Acum voi trece pe celelalte texte ale tale, pentru că înțeleg cât am pierdut.

Cu admirație, până la invidie, F.

Pot, domnu' agent, acum să mă jur
(că eu și podgoria suntem de-un leat):
Nu e alcoolul nici nou și nici pur!
Ci eu sunt! (Și) pur... și simplu... (și) beat!

o poezie pe gustul meu, cu o strofă superbă, a 2-a, observare placidă prin sarcasm disimulat în liniște, contemplativ dar cu o privire cu raze X, un creator de stare plină de confuzii dar în care nu-și are locul confuzia.

ne mai citim, F.

Pot, domnule agent, să jur -
Și alcooltestu-a constatat -
Alcoolul n-a fost nou,și pur,
Ci... "expirat"!
Ion Ruse

Iar după toate-acele teste,
Spre casă-ai mers pe trei niveluri
Și-ai scris această... care este,
În metrică de patru feluri.

Dacă citim al-co-ol, cum e normal (deși toți spunel "alcol") iese un ritm de 80 la mie peste limitele legale, adică mai limpede vorbim beți decât citim teaz.
Deci, un pic de drujbă, cowboy, și mai vedem!

"citatul" din Dante începe cu "aș", deci nu e citat ci parafrază cu deformare intenționată. Cum traduci "che voi?" în contextul versului? Umorul nu e știință exactă, ci o fantezie întârziată.

Doar de-i văduvă femeia
Cere ce-ar dori(tot satul)?
Sau de drag de... vorba ceea
Și-a dorit "profund" bărbatul?

Eu, personal, nu ți-am cerut nimic,
Dar azi, când am ajuns la majorat,
Aș vrea, Preasfinte, ca în ghete șic,
Să-mi pice un... Matusalem bogat.
Ica

Tu știi ce-i de făcut când are bani:
Conform tradiției de la străbuni,
Chiar dacă-i de doar unsprezece ani,
Îi scoți peri albi în numai două luni!

Cum duram ‘n acele zile,
Din chirpici, o coșmelie,
Mi-am luat vreo zece kile
Să le pun la temelie.
GPI

Zâmbetoniera, evident,
Cu-o filă,-arată cât de groasă
Va fi structura de ciment
La "Prima Casă".


Când am citit așa oroare,
Vă spun că m-a cuprins deruta:
S-o fi greșit la redactare?
Ori... autoru-i dus cu pluta?
GPI

Tu chiar, să înțelegi, nu poți?
(Nici dacă va primi "steluța"?)
El are submarin pe roți,
De când i-a luat - apa,- căruța.


De multă vreme stau pe jar
Și simt cum cresc în barba-mi țepii:
Gramatica ce e, e clar,
De unde, însă, vine Epi?
GPI

Dacâ-n șer esti rost sâ s-audâ
O sențințî și cadE PI noi,
E PI NOR, E A DANte-lui crudă:
"Aș, lasciati speranța!" Che voi?

Tu ce cauți la "obscene"?
Că, din ce-am citit aici,
N-am simțit prea multe jene,
Ai cerut doar un... ce zici?

Mi-ai adus, mânca-te-ar gaia,
Ani de-a rându’…vorba aia!
Însă, azi, asta-i ideea:
Vreau ca dar, o…vorba ceea!
Tot Atropina

Îți slăvesc dorința, fi'ncă
Sper să fiu un pui de drac
Prins de nea Ivan Turbincă
Și băgat la moșu-n sac.

Soryyyyyyyyyy!!!

Mi-ai adus, mânca-te-ar gaia,
Ani de-a rându’…vorba aia!
Însă, azi, asta-i ideea:
Vreau ca dar, o…vorba ceea!
Atropina

Cu textul ăsta încifrat
O să se iște tevatură
Când toți vor spune răspicat
Că le iei vorbele din gură

Din iarna polară și fără sfârșit
Apare Rotaru la o cotitură,
Știind despre Lori că a jumulit
O gâscă și clar, e rost de friptură.

Și, cum Tel Aviv-ul cam moare de râs că
Afganistanul își concediază
De azi teroriștii, friptura de gâscă
E tot ce-n structurile NATO contează.

Florine, pe unde gâștele noastre ai umblat, că ți se simte lipsa mai rău decât a mea?!

(fiind un text care, după lecturare, impune tăcerea, reculegerea, lacrima aceasta, de înaltă spiritualiate este bocetul îngerilor și e de ajuns) vin doar cu o sugestie, primul vers, dat fiind că implicit după joi vine vineri, specificarea dă continuitate timpului care , în astfel de momente, se oprește. Pentru a îndepărta sugestia că "și mâine e o zi", îmi permit să propun formularea "tata a murit când joia se sfârșise" ar fi de ajuns pentru final și sfâșiere, deși în durerile personale nu ar trebui să intervenim cu modificări.

Un text care mi-a tulburat aducerile aminte. Cu emoție, Florian Abel

Mulțumiri pentru invitația la festival, e o mare bucurie să vizitez pentru prima oară Chișinăul cu o astfel de ocazie.

Ce nu știm pe aici, e dacă se merge pe bază de pașaport sau numai cu buletin.
Poate ne lămurește cineva.

Cu stimă, F.

Păi asta-i poanta, nea Tataie,
De pălărie ce să spun:
Fiindcă nu a fost de paie,
Își caută un cap mai bun!
Ion Diviza

Cunoscându-l pe meșterul Diviza, (care, ca orice epigramist care se respectă, nu ratează ocazia de a se autopersifla) trebuiew să recunoaștem că varianta realăstă ar fi:

N-a stat pe capul meu, Tataie,
Că nu-i plăcu ce am în el
Și, pentru că era de paie,
Își caută un cap la fel.

Poporul nostru milenar
E cârmuit de-un marinar,
De-aceea nici nu-i de mirare
Că suferă de rău de mare.
Sorin Olariu

Un stat, o știm de la străbuni,
Se-afirmă prin aleșii săi,
Nu dacă-s răi sau dacă-s buni,
Ci de-s (ne)buni sau (nătă)răi.

Te-ntreb un lucru mai concret
Și sper sa prinzi ce vreau să spun:
Că ti-ai dorit sa fii poet,
E lucru rău sau lucru bun?
GPI

Cum un calvar și-o nebunie
E viața lor în mod concret,
Ador să scriu o poezie;
Urăsc, în schimb, să fiu poet!

Nu obișnuiesc să dau replici cu epigrame scrise în alt context, poate am reluat 2 - 3 catrene pentru frumusețea fazei, dar, de regulă, fenomenul epigramistic de pe Agonia e un izvor de inspirație și impulsuri, priceperea "replicarzilor" a reprezentat un stimul deosebit pentru mine, dacă nu ați fi activat voi pe aici eu nu aș fi scris epigramă, nici parodii, nici fabule (de care abia acum m-am apucat) deci vă datorez enorm.