florian abel
Verificat@florian-abel
„Niciodata nu e prea tarziu. (cu conditia sa nu fie prea tarziu)”
-Nascut intamplator si definitiv la 27-11-1962, ca cetatean al planetei, de nationalitate etnica, din care tara n-am plecat niciodata, spre cinstea mea si nepasarea compatriotilor. -Mort in mai multe randuri, cea mai lunga moarte - in cadrul unei casnicii de 15 ani, renascut de curand, cu o mare uluiala cum…
Si o credem, orice-ar fi.
Doar o mica precizare:
N-a specificat: PE ZI.
Pe textul:
„Indiscreție" de Mihai Miro
De îmbunătățitSi nu pot sa inteleg:
Daca sunt doar vaci si boi,
Cum de ei ne mulg pe noi ?
Pe textul:
„Ciurda și păstorul" de Mihai Miro
De îmbunătățitMai trebuie totusi sa o lucrezi putin, la primele doua versuri, rima e asonanta, iar la \"vise, aruncand in vijelii\"
ai o netrebnica de silaba in plus care rupe toata frumusetea curgerii. Din fericirire, aceasta mare regina, care este Limba Romana, iti ofera infinite variante de exprimare. Cauta, petru ca reusita a ta trebuie sa fie.
Succes !
Pe textul:
„Suflet-frunza" de Ardieleanu Mioara
De îmbunătățitDumnezeu sa ne aiba-n fraza !
Pe textul:
„durerea din spatele cărnii" de Teodor Dume
Tot mandatul dumisale,
Lingura spune, se stie,
Cam ce zestre tara are.
Delectante si inspirante scrierile dumneavoastra.
Domnule Miro, am o rugaminte, as vrea sa stiu daca dvs. ati retras ultimul text \"pe cand euthanasia?\", intrucat la peste 50 % din comm-urile mele ori nu apar, ori dispar textele si ma tem de vreun virus prin PC-ul meu.
Cu respect, Florian Abel.
Pe textul:
„Mulțumit și nu prea" de Mihai Miro
Sa nu vi se puna pata,
Daca sunteti ocupate,
Vi-i aducem morti de-a gata.
Cu sugestia ca \"numai ACEI sanatosi\" e putin distonanta, eu as pune \"numai oameni sanatosi\" eventual \"numai aia ...\", a fost tare si ma bucur ca realitatea confirma. Domnul sa ii aiba-n staza!
Pe textul:
„Pe când eutanasia?" de Mihai Miro
De îmbunătățitCiudat e ca traim si astazi povesti asemanatoare, de ce comunitatea scriitoare refuleaza atit de mult venin?
Mi-a placut mult, se vede experienta scrisului, usurinta in manevrarea cuvantului si cursivitatea frazei, multe poante originale.
M-a binedispus, multumesc si sper sa reveniti.
Cu respect.
Pe textul:
„Scrisoarea unui stagiar repartizat în producție" de Emil Dogaru
Pe textul:
„Accente... (2)" de Rodean Stefan-Cornel
De îmbunătățitNe vom mai citi, pe curand.
Pe textul:
„Cerul e un pește proaspăt tăiat" de Negru Valentina
De îmbunătățitE spaima coruptilor,
Dar uraste violenta.
D\'aia lupta-ncetisor.
Pe textul:
„Genotip" de violeta andrei
De îmbunătățitSa iti dea Dumnezeu noapte buna!
Pe textul:
„2084 (trei)" de Victor Potra
Iti voi mai cerceta scrisurile, cu prietenie, F.A.
Pe textul:
„Lumea din ochii tăi" de Eugen MATZOTA
Ne mai citim, F.
Pe textul:
„dubito ergo" de angela spinei
Drum luminos in intunericul gandirii!
Pe textul:
„pădurea de akytreoli" de Laurențiu Belizan
Pe textul:
„Dincolo de hijab" de Carmen Sorescu
Drum nesfarsit pe calea poeziei!
Pe textul:
„Anemone" de Lavinia Micula
Cu tot respectul pt. lipsa totala de ranchiuna.
Pe textul:
„requiem" de Silvia Goteanschii
Brotaceii au ventuze,
Si stau bine atarnati,
Cum imi sta mie pe buze:
\"Mama lor de guvernanti!\"
Normal ca Liviu ar fi multumit ca orice intelectual inteligent, acceptandu-mi biata licenta: \"atarnati-guvernanti\" de dragul adevarului absolut;
Pe cand Cornel ar sustine ca se potrivea mai bine \"atarnati\" - \"deputati\", dar asta ar reduce ariria destinatarilor imprecatiilor noastre si nu ar fi drept pentru posterioritate.
Pe textul:
„Cântăreț nocturn" de Ruse Ion
De îmbunătățitComme in bade si ma vedi
How y game pe unde medii !
Pe textul:
„Radio România la cea de-a 80-a aniversare" de Bogdan Butariu
Sa-i multumim lui IISUS, ca, in afara de mantuire, ne-a lasat si texte de parafrazat, asigurandu-ne, astfel, nemurirea si in viata asta muritoare. Pana la urma, BIBLIA e destul de lunga, de ce ne mai chinuim sa scriem si alte texte, din moment ce o putem parafraza da capo al fino ?
Silvia, cam 20% din ceea ce ai scris merita gandit, dar intraba-te daca e deajuns pentru nemurirea propriului sfarsit.
Pe textul:
„requiem" de Silvia Goteanschii
