florian abel

La noi se folosesc la greu ambele expresii, ba chiar am văzut pereții școlii unși la greu cu untură de niște copii mai pezevenghi și mai dotați cu porci. În plus, la noi, epigama cu orășeanul e valabilă pentru toată tagma moștenitoare din sat.
Felicitări întru toate, mă bucur că premiile ajung la cei care emană umor luminos, nu doar scrâșnetul acru și ironia salivantă.

Totuși cred că prima ar trebui scrisă cu majuscule de tipar pe un placaj de lemn forjat și atârnată la intrarea în Domnești pentru eternitate. Iar cea cu primarul neajutorat e la fel. Și asta ar trebui pusă pe afiș în biroul primarului, în loc de drapel. Felicitări, începe să se facă dreptate în univers.

nu toți cei ce nu mai accesează site-ul fac asta din nepăsare, eu am mai intrat rareori, când am întâlnit câte un PC disponibil, dar nu m-am mai logat, pentru că e prea frustant și dureros să simți ruptura într-o comunicare cândva cotidiană dar rămasă acum un vis. Pentru că în afară de a fi sclavul traiului zilnic, al muncii pentru a câștiga lipsa de pâine, situația a devenit critică și nu mai sper ca vreodată să-mi mai permit a avea PC, internet sau alte facilități. De aceea, impietrirea in proiecte deosebit de ispititoare dar imposibil de realizat din cauza optuzității celor din jur și a rapacității deținătorilor de finanțe mă fac să accept din ce în ce mai resemnat renunțarea la activitatea creativă, fiecare abordare fiind mai mult un fel de "amintire despre funie".
cât despre ceea ce înseamnă Agonia, si eu recunosc, Vali, că tot ceea ce am scris sau aș fi scris în special în categoria umoristică - epigramă, datorez acestui site, replicile date și primite aici mi-au deschis ochii și m-au propulsat într-un alt univers, pe care-l ignoram.
oricum, mai sper imtr-un miracol în următoarele luni pentru a reveni pe meterezele Agoniei și a termina teancul de proiecte pe care-l începusem.

Ne uităm profund mirați
Cum de pot ai lui adepți
Sta atât de aplecați
În poziție de drepți!
GPI

E a slugarniciei fosa,
Ca jocul de criket in parc,
Cand trupu-i drept precum o crosa,
Iar spiritul devine arc.

Iar bila este insusi capul
Care, lovit sa-si intre-n rol,
Nu desluseste handicapul
Ca, a marca, inseamna GOL.

Ioane, ma bucur sa aflu ca maiestria ta in rasucirea sensurlor si calamburizarea intelesurilor nu mai poate fi ignorata. Sper sa iei toate premiile de care ai fost lipsit pe nedrept pana acum.

cu bucurie, F.

Cu epigrama-i ca un brici
Tataia taie-n carne crudă,
Iar când plesnește el din bici
Confrații lui plesnesc de ciudă.

Tataie, sper ca până îl scoateți pe-al 10-lea de-aici încolo, să scoatem și noi pe primul, care să nu fie ultimul ca valoare. Dacă se poate trimite prin poștă, ramburs, scriu aici una din adrese mele: A.F. com. Valea Măcrișului, jud. Ialomița, str. Socului, nr. 7, cod post. 927245.

Felicitări pentru exemplul pe care ni-l dați, și mulțumiri.

"Iubirea trece prin stomac"


Ce ce-a emis sintagma asta,
Precis gândea, șezând pe tron,
Că și-a ales cândva nevasta
Gândind cu mintea din colon.

Grea și ingrată misiune pentru un luptător cu sensibilitatea ei, dar sper să înviez și eu în curând și, împreună cu cei care se știu epigramiști cu pedigree pal/ neevadați din spital, să-i ofer sprijinul în cazul unor atacuri sau reproșuri nemeritate din partea nechemaților.

Felicitări, Vali și curaj. Nu mor vii când vor...besc. F.

Săriră iute pe aci
Mari critici și te atacară,
Dar mie-mi pare că-i păli
Din text, doar gripa aviară.

Fraților, dacă vreți să luați apărarea epigramei, mai întâi trebuie să cutreierați prin dumneaei (epigrama) cu priceperea și ponderea lui Sorin, dar mai aveți prea mult până acolo. Dane, dacă tot nu ți-a pierit spiritul războinic, ai puțintică răbdare, că-mi ies eu din liniște și am oarece lumină de luminat în privința unor adevăruri cu care întunecași posteritatea. Și știi că eu nu o las așa, chiar dacă o să ștergi toate textele în care o să te dau de-a berbeleacul. Ba chiar o să intru pe toate textele tale, poate le ștergi pe toate, întru proslăvirea sfintei literaturi pe care o aperi cu atâta înverșunare.

Aloha, F.

L-a schimbat. Sunt bucuros.
Nu mai am de ce sa judec
Daca este de folos
Un prim nou, cu-acelasi scutec.

Promisiuni fărăderost,
Îmi pare doar un loc anost:
Nu poți fuma, nu poți să bei,
Și... nu poți agăța femei!
Dan-T

În iad, ca și în paradisul sfânt,
Primești tot ce-ți lipsește pe pământ:
În iad, eu voi avea plăceri trupești,
Iar tu, în Rai, ai șansa să gândești.

Desculț mergând, pe-un drum de șpan,
Sau unul presărat cu flori,
De vrei s-ajungi lângă satan
...E de ajuns să te însori!

Căutarea începe intrând în casă? ori ieșind din oraș?
Seara aceea care s-a întâmplat, da, a fost reușită, și e cel mai mare dezastru, pentru că se va repeta, oprindu-ne să căutăm dimineața, se va repeta în amintirea searbădă și suficientă sieși atât de mult încât va justifica acel somn etern, încât nu mai e nevoie să gândești la altceva ca să poți uita.
Pe drumuri mergând, singurul care merită uitat este drumul.

Mi-a plăcut, Dana, rătăcirea ta prin împliniri! F.

Voi merge-n iad neapărat,
Fac parte din clienții
Ce drumu-l au complet pavat
Cu bunele intenții.
Dan Norea

Doar binele pavează căi?!
Intențiile mele-au fost
Să-i bag, să-i rup, să-i sparg și să-i...
Deci, nu am cum să prind un post.

Nu cred că sunt doar niște simple toane,
Normal să-și ia măsuri de protejare
Că, tot frecând pe-ascuns la microfoane,
Se știe că au mâinile murdare.

Ofertanta e din București, nu spui cine!
Până una alta, rupe o-mbucătură de la domnișoara cea generoasă.
Apropo, să n-aud glume pe seama ei!
GPI

Îmi ierți, monșer, un gând profan?
Tu ști că sunt puțin cam"dus"
Dar eu poftesc la pandișpan
(Vro șapte degete mai sus)


Să-ți dea Dumnezeu sănătate, Ione, și multe pandișpane.

Daca de durerea neputintei mai scrijelim cuvinte ce par lovi in neam, asta nu inseamna ca ne uram neamul, ca o dojana pentru cei ce nu pot, alaturi de noi fiind, dar ghearele de scos sunt pentru tradatori, altfel nu/i pot numi pe cei ce ne/au dus in robia acestei libertati de mucava. N/as vrea sa sap morminte, dar ei ascut casmaua.

Ma bucura vibratia voastra la durerea neamului, si poate nu va trebui sa ajungem acolo. Domnul sa ne auda!

Simpatic ești (precum o integrală,)
Și pari și filosof (de a lu' pește,)
Iar la-ntrebarea ta (cea genială,)
Îmi e ușor să-ți spun... ce nu-ți lipsește!
Dan-T

Nu lămurești deloc, nici o uimire,
Poftim, eu sunt deschis și-afirm că ești
Om plin de verb și stil, aplomb, gândire.
Doar n-ai habar cum să le folosești.

Una, comm-ul meu nu face nici o referire la textul tău, așa că n-am cum să fiu "pe lângă". Dacă nu pricepi ironia, n-are rost să mă mir că mă faci ciocănar în materie de filosofie, în primul rând nu eu l-am făcut pe Heidegger existențialist, că doar anamneza mai lipsea din filosofia lui ca să fie exact în spiritul maieuticii. În rest, treaba cu detestatul o înțeleg f. bine. Cam asta simt și eu când văd legiuni de poeți care, cum calcă într-o ciupercă maronie, sunt siguri că văzură esența esențelor în ea.

Mi-ar place să mai văd și oameni care gândesc cu capetele lor pe aici, nu doar cu citate, dar de, e mai ușor să sfârșești un lucru neînceput.

zădărâtu-s-au toate luminile Universului pe neuronul meu care, blegit, se căznea să priceapă că avem un pământ, un cer și ce dracu' căutăm pe/sub el. Apăru matrioska, în deplinătatea eurilor ei, suferind de personalitate multiplă și scămoșă grabnic și irecuperabil creierele dedate la găsirea de în și subînțelesuri care mai de care mai păpușelnice. Că păpușica atotcuprinzătoare își dă cu sensurile în toate spusele sfinților și parasfinților, n-ar fi de condamnat.

Dar a doua intră direct în chilia lui Macarie, care e sfânt cu acte în regulă, și ce zise el o fost ca să ne lumineze. Noi îi întrecurăm așteptările, că iată, i s-a supravoltat fitilul la lumânare de făcu Agonia scurtcircuit.

Mai departe, vine matrioska lui Heidegger, atât de existențialistă dar cu perfuzie venală de la Platon, cât s-o dea tot cititorul în anamnensis și să i se troglodească sistemele de referință.

Când să zici gata! dai de matrioska Moromete, care n-are timp să întrebe "băi nicolailor, încotro mergeți voi?" că sare din el ultima matrioskă, fratele Cortazar care, sperând să avem parte și de sfârșitul jocului, crede în miracolul care, în acest fel, măcar acum s-ar petrece.

dacă nu s-ar întreba filosoful de pe marginea cazanului cu smoală: care matrioskă?

F.

Îți simt aici frustrarea "lipsei",
Iar anul îl începi cam trist...
Dar este anu-apocalipsei
Așa că fii mai optimist!
Dan-T

Înțelepciunea ta e minunată,
Nu presimțind că-i anu-apocalipsei,
Ci când afirmi că lipsa mea-i frustrată.
Deci, ce anume îi lipsește lipsei?