Florentina-Loredana Dalian

La nunta trecătoarei vieți, Noi, darul tot, nu ni l-am dat, În schimbu-atâtor dimineți; Căci n-am băut, nici n-am mâncat. La masa dragostei chemați Am fost; însă deloc n-am vrut Să fim noi,

În zilele de 15 și 16 noiembrie 2012, Biblioteca Județeană „Marin Preda” a organizat Zilele Bibliotecii. Partenerii evenimentului au fost: Consiliul Județean Teleorman, Primăria Municipiului

Te priveam ca pe un capriciu de toamnă primit în dar de ziua călătorilor fără casă; peste umăr ți se prelingea un soare de amiază, pe lângă noi, frunzele erau zburate de vânt, precum zdrențele

Când am gasit anunțul pe net, m-a intrigat denumirea. Adică de ce XXL? O fi numai pentru supraponderali? Ori trebuia să citesc literele ca pe cifre romane? M-am dumirit curând, intrând pe blogul

Îmbrățișează-mă în cuvinte – singura îmbrățișare îngăduită – Alintă-mă în Do major Și îmblânzește melancolia acestei toamne Cu vreo două silabe. Dacă azi sunt plecată din mine, E numai pentru

- Nu te duce, Ioaneee! Nu te duce, mă, că-i drumu’ rău! Femeia striga așa cum strigă femeile de la țară, cu-n soi de disperare și, totodată, cu resemnare-n glas, știind bine că nu se pot pune contra

Până mai ieri, ploua cu trandafiri, azi doar vreo frunză îngălbenită se mai conformează legii gravitației. Trecătorii își surâd convențional, ca la o paradă de suflete. Toamna aceasta se poartă

Expresia îi aparține lui Dobre. Întreabă pe mail: „Nu zici nimic despre cum te-ai ioanbudaidelenit?”. Iaca, zic! La invitația organizatorului, Claudiu Șimonați, am luat drumul Geoagiului pe 31

Un roman întru totul seducător Într-un Alt cuvânt de însoțire, la Scrisori netrimise (Editura Fundația Culturală Antares, Galați, 2011) criticul și romancierul Adrian Dinu Rachieru salută trecerea

Asociația „Renașterea Râmniceană” și Editura „Rafet”, avându-l ca Președinte/ Director pe scriitorul Constantin Marafet, a organizat anul acesta (2012) cea de a cincea ediție a Festivalului

Mi-ai arătat Carul Mare, Părea atât de aproape și cerul atât de jos, Ori poate noi urcasem o treaptă. De unde? Miroseam a păcat, tu-mi spuneai că-s frumoasă. Te-am întrebat, privind către

Mi-am pus sentimentele în insectar, le-am prins cu bolduri, unul câte unul, le-am învelit, apoi, să nu (se) răcească; s-au zbătut o vreme, până când n-au mai avut aripi. Nu, nu m-au

David se afla în casa părinților săi, o casă cu multe camere în care se plimba, trecând dintr-una în alta. Mai întâi, au dispărut ușile. Nu mai existau uși între camere, totul părea un labirint fără

Se legăna o barcă pe Dunăre, clipocitul apei ce părea neagră acompania gândurile, tot negre; Luna răsărise portocalie, imensă, rotundă dintr-un capăt de fluviu ca dintr-un capăt de lume; Mă

ASOCIAÞIA ,, RENAȘTEREA RÂMNICEANÃ’’ ȘI EDITURA RAFET AU DESEMNAT CÂȘTIGÃTORII CELEI DE-A CINCEA EDIÞII a Festivalului Internațional de Creație Literară “TITEL CONSTANTINESCU’’ În acest an,

Rochița cu buline atârnă inutilă în cui. Erai tânără, Joretta, puneai aripi la vise și buline pe rochii; buline albe pe negru, buline negre pe rochia roșie, pe cea galbenă... Erai tânără,

Trecuseră ani de la seara aceea din casa lui Fabian. Mă aflam, acum, în toamna vieții, o toamnă în culori aurii. Mi se părea că acum mi se potrivesc cel mai bine versurile din Esenin, acelea pe care

Această cronică se vrea o combinație 2 în 1. Am lăsat să treacă timpul, am uitat, dar – cum, necum – va trebui să scriu ceva (din realitate, din imaginație, nu contează), dacă vreau să n-o

Uneori, e ca atunci când pierdusem trenul. Eram elevă, de fapt doar terminasem liceul. Trenuri nu prea erau. Mai nimic nu era. Îl văzusem cum plecă de sub ochii mei. Am alergat destul de repede,

După concert, ne-am dus să ne plimbăm în Grădina Botanică. Tăceam, fiecare cu gândurile și cu trăirile sale. Simțeam o răceală de gheață dinspre Claudiu și, din acest motiv, am simțit imboldul să fac

Nici lacrimi lângă cruce nu mai curg e mult de-atunci peste recunoștință au năpădit buruienile cum peste mormânt doar o inscripție mai păstrează amintirea ta și fotografia în care zâmbești

Ploaia venea în ropote zgomotoase, se-ntunecase ca la sfârșit de lume, tabla de pe casă se anima de sunete bethoveniene, pomii își mișcau crengile ca-ntr-un dans ritual străvechi, toată natura părea

Am oscilat mult, a mă exprima cu privire la proza Loredanei Dalian, cu privire la sensibilitatea adolescentină (într-o expresie curată, încă nehotărâtă) din „Și copiii se îndrăgostesc” și romanul