Florentina-Loredana Dalian

Doina, nici nu știi cât de curioasă am fost să văd cine și-a început și terminat haiku-ul la fel. Mă mânca limba, îmi venea să-l întreb pe Cornel, dar m-am abținut până la final. :)
Felicitări pentru haiku (deși eu nu l-am votat, mi s-ar fi părut că un pic mă votez pe mine:) și pentru modul de apreciere a poemelor.
Cu mulțumiri,
Florinel

Ca de obicei, Constanta e prima la felicitari. Se vede treaba ca acolo e leaganul haiku-ului romanesc. Chit ca s-a gasit o slobozeanca sa va sufle premiile de sub nas:)) Cu...constanta.
Dane, ce-mi bagasi tangoul? Ala e dansul meu preferat si mor de ciuda ca nu stiu sa-l dansez! Si parca ma vad pe mine, precum acea libelula care se chinuie sa zboare:).
Elia, felicitari si tie! Ai inhatat podiumul, ce mai conteaza de unde? :) Dar sa stii ca sunt suparata pe tine. Vin eu de la aproape 200 Km la Colocviu, si tu de peste drum, nu. Poate vii cand om face unul aici , printre ciulini.
Va multumesc!

Norica, dar replica ta e mult mai buna! Ai scris un senryu super (atat poate zice nespecialistul din mine).
Multumesc pentru felicitari,
Dama de pica:) (ma rog, eu sunt de rosu, dar nu mai spune la nimeni).

Multumiri, domnule Petrut. Va mai astept pe ulita prafuita.
Cu aceeasi prietenie,
Loredana

Amuzante berzele astea, fie ca sunt nedumerite, ratacite sau suferinde. Cel mai mult mi-a placut primul. Cat despre ultimul...eh! mereu cuibul vecin e mai cu mot, nu-i asa?
Zic si eu:
Barza cu gemeni-
Ce bine i-ar mai fi prins
Macar un cioc mic

Felicitari pentru primul. Celelalte doua nu sunt tocmai haiku, dar tu stii asta. Trandafirul alb, insa, este la inaltime, asa cum a dovedit-o si concursul kukai din septembrie. Succes in continuare!

Mall, desigur.
Defecțiunine de chimist, deh! Mol de substanță, molecule, numărul lui Avogadro și alte alea...)

Norica, poza o fi ea stearsa, dar tie iti sade bine cu trei:)
Va multumesc tuturor, tie, Simonei si Eliei (v-am numit in ordinea aparitiei voastre in fata ochilor mei in ziua de sambata), pentru a fi facut posibila aceasta intalnire. Mi-ati dat ocazia sa spun cu mana pe inima : \"Constantenii sunt oameni pe cinste\".
As scrie mai mult, dar mi-au disparut diacriticele si asta ma enerveaza. Ca, de altfel, si faptul de a scrie direct pe calculator:) Eu am nevoie de hartie, ca sa ma pot exprima in scris, cum bine ai retinut.
Multumesc de aducere aminte,
Florinel

Norică, mă bucur să constat că te-ai apucat de proză, și nu una oarecare, ci jurnal. Ești talentat, drept pentru care aștept în continuare textele tale.
\"Centrul dădea impresia de oraș cu pretenții\" Cineva mi-a spus odată despre Turnu că oriunde te-ai afla, te afli în centru:)
Aștept cu interes continuarea năzbâtiilor tale și ale fratelui tău.

...să-ți treacă de sperietură. P-asta tot de la bunica o știu. Măi, nu m-am ramolit în asemenea măsură încât să încurc site-urile:)
Bun revenit din Apuseni; citesc poveștile, să știi.

Maria, nu mă mai număr printre fericiții care au bunici. Am avut. Bunica mea s-a prăpădit de trei ani. Dar poveștile ei mi-au rămas vii în minte. Știi, apropos de comoara pe care o reprezintă pentru scriitori...cât a fost, n-am prețuit-o de ajuns. Acum i-aș sorbi fiecare cuvințel.
Mulțumesc de prezență.

salonul de reanimare

Păi bine, frate! Atunci o fi cizmăria, croitoria, service-ul auto. Eu prin alte locuri cu reparații nu știu să fi fost. Aoleu! Sau, doamne ferește, or fi pompele funebre! Dar acolo nu se mai repară nimic:)
OK, renunț- Aștept, resemnată, răspunsul din partea cuiva mai dibaci.

subconștientul

Norică, păcătosule, uite așa mă scoseși tu pe mine din treburile gospodărești care nu se mai termină și dădui năvală să te citesc și comentez. Păcatul tău să fie!:) (între noi fie vorba, eu sunt a păcătoasă, care muncește duminica, în loc să \"cinstească\":)
Ai scris niște epigrame excelente, mi-au plăcut îndeosebi 2, 3, 4, 5, 6, 10. Sunt sigură că Dumnezeu are un simț al umorului dezvoltat și nu se supără pentru asta. Consider că ai avut o idee minunată de a propovădui cele zece porunci. Căci doar e vorba aia: scopul scuză mijloacele.
Felicitări!

Textul acesta mi-a captat atenția de la început până la sfârșit, datorită modului sensibil și îngrijit în care e scris. Am citit și prima parte din această serie, probabil le voi citi și pe celelalte. Imaginile din trecut s eîmpletesc rafinat cu cele prezente, totul decurge firesc, nimic forțat. O singură \"nemulțumire\" am - fraza din final. Într-un anume mod, rupe ritmul, te scoate din atmosferă. Se poate renunța la ea, căci e lesne de înțeles că povestea va continua.
\"ca și pârghiile prin care acționează legile imuabile ale fizicii asupra aceluiași univers, în care ne rotim și noi; atomi efemeri ai unei reacții perpetue de multiplicare dizarmonică și sclavi ai unor orbite prestabilite încă din timpul existențelor anterioare.\" Interesantă și artistică această comparație.

Nu, măi, nu trebuia să-l citezi. Și nu ai preluat-o nici dintr-un com, nici dintr-un text. Ci dintr-un mesaj care a urmat unui com, care a urmat unui text:)
Și acum că tot am revenit, o să spun că mi-a mai atras în mod deosebit atenția pasajul cu solidaritatea bărbaților și lipsa de solidaritate a femeilor. La faza asta, majoritatea femeilor sunt chiar proaste (și să mă ierte cele care eventual s-ar simți ofensate). Măcar bărbatul e cinstit - își acuză partenera. Dar femeile ce fac, atunci cânt sunt înșelate? o acuză pe cea care \"l-a furat\". Că el săracul era neputincios și nevinovat ca un crin, a fost luat cu forța, nu că i-ar fi plăcut să se ducă:) Și uite așa, bărbații scapă iar basma curată, indiferent în ce postură sunt. Nașpa!

Norică, ai fost scurt și la obiect. Bravo! Îmi plac argumentele tale.
Sora ta avea dreptate, da. \"gelozia feminină e mai legată de suflet, iar cea masculină de trup…\" Și eu înclin să cred că pe o femeie o deranjează mai tare atunci când bărbatul își oferă sufletul, sau, după caz, când nu și-l oferă (ei). Prietenul meu din adolescență (viitorul meu fost soț:) avusese o prietenă înaintea mea. O cam lăsase pentru mine. Pe aceea nu eram geloasă deloc. Însă celei care-l refuzase, spunându-i că nu e genul ei (și pe cea care bănuiam că o iubește, deși nu fusese nimic între ei), îmi venea să-i scot ochii. Poftim de vezi! În ce privește gelozia masculină, nu mă pronunț hotărât (cred că și aici depinde de la caz la caz), totuși cred că teoria ta se aplică în 80% din cazuri. Fie ce-o fi, numai coarnele să lipsească (sau măcar să nu știm de ele:)

\"Bărbatul știa carte, el scria textele sfinte (asta e o idee preluată de la o femeie, îi mulțumesc pe această cale). \" Mulțumește-i și din partea mea:))

Norică, mulțumesc. Și mie mi-a plăcut mult cel de pe locul I, binemeritat. Cât despre clasamentul general, asta nu e treaba mea.
Replica ta...optimistă, ca tine:)

Mulțumiri, dragă Doina, pentru constanța cu care mă citești și încurajezi. Cu toată menținerea pe podium, însă, eu tot nu cred în priceperea mea. Au fost multe haiku-uri care meritau premiate la acest concurs. Eu însămi mă aflu într-o situație grea atunci când sunt nevoită să votez.
Te mai aștept.