Florentina-Loredana Dalian

Îți mulțumesc. Și sper să pot „picta” din ce în ce mai bine:)

Se pare că simplitatea e, uneori, greu de obținut. Dacă, totuși, se reușește prin versuri simple să se exprime un mesaj profund, poemul are toate șansele să fie unul bun.
Îți mulțumesc, Daniel, pentru opinie!

O mare bucurie pentru mine, Bia, faptul că ai deslușit înțelesurile acestui poem care, într-adevăr, are tentă religioasă. Așa a și fost conceput. Nu mai am nimic de adăugat în completare, ai spus tu totul, fapt pentru care îți mulțumesc.

Așa este, Norică, asemănarea este izbitoare. Ce mi se pare interesant e faptul că subiectul de la care s-a pornit a fost negura. Așadar, nicio legătură cu cele la care am ajuns noi. Și totuși, negura ne-a inspirat aceleași gânduri.
Ei, dar trebuie să-ți dau dreptate și când spui că al meu este mai reușit din punct de vedere artistic. Pot eu să te contrazic? :)
Acum, lăsând gluma, pot observa și diferențele dintre cele două poeme, diferențe de structură: în timp ce poemul meu nu are niciun verb, al tău are din belșug :)Eu mă feresc de verb în haiku și îl folosesc cu economie. Sigur, uneori nu-mi reușește nici mie.

Petruț, mulțumesc pentru impresie și sugestie. Am tendința de a \"lungi\" poezia, datorită unei deformații ce mi se trage de la proză.
Semnele tale - oricând binevenite.

Stropi grei cad pe
chelia-ți în ger -
se naște-un patinoar
:)

„nicio fetiță –
pe asfalt joacă șotron
numai grindina”

Acesta mi-a plăcut mult. Grindina jucând șotronul e o imagine interesantă, deși, mărturisesc: nu mi-ar fi venit ideea.

Tincuța, din câte știu, concursul de la Vaslui e unul dintre cele mai exigente concursuri umoristice, dacă nu cumva cel mai. Măcar și pentru faptul că se cer abordate mai multe genuri, ceea ce e copleșitor pentru majoritatea autorilor. Personal, m-am bucurat să te aflu pe podium (și dacă nu mă înșel, singura reprezentantă a sexului frumos; sau, cum îmi zicea un scriitor slobozean: singura grație printre atâția misogini:). Nu mă prea pricep, dar, din câte știu, parodia se judecă după alte criterii decât alte categorii de poezie. La gustul meu și la cât mă pricep, pot spune că mi-a plăcut.
Felicitări pentru premiul muncit!

Felicitări, domnule Emil Iliescu pentru apariția cărții și pentru talentul, rigoarea și misterul ce se află în prozele dumneavostră!
Felicitări, domnule Liviu Comșia, pentru prezentarea scurtă și la obiect!
Nu știm cine a realizat coperta, însă pare destul de inspirată.

Șerban Codrin este un mare poet. A dovedit-o constant, cei care l-au citit știu ce spun. Frumos din partea Societății Române de Haiku că, în sfârșit, i-a recunoscut (oficial) meritele prin această diplomă. Totuși, să fim serioși! Ce înseamnă o diplomă, când e vorba de valoarea unui astfel de poet? Sigur, gestul e simbolic, e binevenit, iar Codrin s-a bucurat ca un copil. Îmi arăta diploma, să văd cât e de frumoasă. L-am felicitat, dar m-a lovit o mare tristețe. Atât? Nu vorbesc aici de recompense materiale, știm cu toții ce greu o ducem, ce criză, ce sărăcie, bla, bla. Personal, m-am săturat de placa asta pe care o auzim peste tot. Dar mă întristează altceva. Atât primește un poet într-o țară? În afară de câțiva care îl cunosc, îl citesc și îi apreciază opera, cine mai știe de el?
Presă, Maria? Iartă-mă, dar nu știi ce spui. Evenimentul de la Constanța a fost departe de a putea atrage atenția presei. Trebuie să înțelegem un lucru: câtâ vreme o asociație literară nu atrage fonduri și personalități, simpozioanele pe care le organizează se limitează la a fi simple cenacluri. Rog a nu fi interpretată intervenția mea ca o critică. Nu-mi pot permite să critic pe nimeni, câtâ vreme eu n-am făcut măcar atât cât au făcut cei care s-au ocupat de eveniment. Dar nici nu e cazul să ne amăgim. La Constanța a fost o întâlnire între prieteni, în care s-a discutat literatură, s-a citit, s-a povestit, atât. Codrin mă rugase să scriu o cronică și, inițial, am promis că o voi face. Am tot amânat, până când m-am răzgândit. Dacă scriu despre ceva, nu pot să scriu decât de bine. Dacă scriu despre ceva, nu pot decât să fiu sinceră. Iată dilema mea, a fi fost sinceră ar fi însemnat să nu pot trece peste aspectul destul de improvizat al evenimentului.
Maria, te felicit că ai adus în atenția site-ului premierea lui Codrin. Gestul tău e bine intenționat și frumos. Amărăciunea mea n-are nimic a face cu cele scrise de tine mai sus.
Felicitări Maestrului Codrin!
Și să sperăm la vremuri mai bune!

Am intenționat să comentez măcar un haiku, dar mi-a fost imposibil să aleg unul. Toate sunt interesante și în armonie cu fotografia. Remarc, de asemenea, o anumită unitate, cum spunea cineva mai sus, de parcă toate poemele ar fi fost scrise de aceeași persoană. Fotografiile sunt minunate. Felicitări tuturor!
Mulțumiri celor care au comentat, în special lui Marian Ghilea pentru interpretarea poemului meu.

Rochia ridicată -
transformat în statuie
bietul Norică
:)
Păcat că n-ai fost la simpozionul de haiku. Ultima activitate de sâmbătă a fost un renku, sub îndrumarea Maestrului Codrin. Tu ai fi fost pe fază cu replicile.
Codrin mi-a încredințat și misiunea de a scrie un articol pentru Agonia, dar am o leneee...
Mă bucur că haikuul meu ți-a plăcut și chiar te-a inspirat.

Cristina, mă bucur că acest mic poem a reușit să surprindă clipa, determinând trecătorul (trecătoarea) să facă un popas. Mulțumesc!

Întrucât mă număr printre cei nominalizați, mulțumesc celor care au adresat aici felicitări (Daniel, Liviu, Livia, Maria), juriului și doamnei Ileana Lucia Floran, organizatoarea concursului. Este primul an, dacă nu mă înșel, în care se acordă premii și pentru volum. Mi se pare o idee foarte bună împărțirea pe secțiuni a volumelor. Sigur, ar fi fost de interes de aflat și componența juriului, precum și dacă, la secțiunile la care nu s-au acordat minimum 3 premii, aceasta s-a datorat lipsei concurenților sau altor motive.
Doresc, la rândul meu, să felicit toți câștigătorii (dintre care o parte îmi sunt cunoscuți de pe acest site) și pe aceia care au contribuit la buna desfășurare a concursului.

Mulțumesc pentru sugestie și apreciere. Totuși „în căruța” poate da naștere la confuzii. Eu, la prima citire a haiku-ului astfel, știi ce mi-am imaginat? Calul în căruță:)

O, Nae, dar sunt optimistă. Nu te lua după ce scriu! Cât despre „argumente și atuuri”, cât a dat Dumnezeu...
Mulțam de încurajări!

Ce faci, Nae, spui din casă? Și eu care nu venisem aici să te felicit tocmai pentru a nu-ți da idei. Acum, dacă tot grăiești la tot satul, îți grăiesc și eu niște felicitări (după ceafă), mai ales că am citit și conținutul și pot spune că va fi o carte beton. Ei, nu ca zâmbetoniera lui Ghiță, dar... :)
Succes să ai cu această carte și la mai multe îți doresc!

Foarte inspirate, Norică. Și ideea originală (ori poate eu o aflu la tine prima dată). Cel mai mult mi-a plăcut Bach. Felicitări! Din păcate, n-am replică. Poate vor veni alții cu unele la fel de inspirate.

Ica, mulțumesc de catren.
Nae, opinia ta o aștept mereu, nu ca pe ultimul tren, dar...
:) Îți mulțumesc că te exprimi. Totuși, am încercat să citesc poezia cu ... în loc de „asta e” și mi se pare neterminată. Dar voi mai cugeta la asta.
Vă mai aștept, cu drag.

Ai venit cu chef de zbenguială din concediu? :)
Nuuu, de amendă nu se scapă atât de ușor. Mersi de ... atenționare!

Am modificat. Așadar am lăsat gândurile. Mă bucur că ți-a plăcut.
Despre concursuri, ce să zic? Ai trimis la Mizil?
Anul acesta am câștigat premii doar la două concursuri: la Alba Iulia, unde am și fost la festival și la Sebeș (Lucian Blaga:), dar unde n-am primit invitație. Criză mare, deh!
:)