Florentina-Loredana Dalian
Verificat@florentina-loredana-dalian
„www.florentinadalian.blogspot.com”
http://www.florentinadalian.blogspot.com/
În anul trei de facultate, când am scăpat de matematici, de lalești și alți gauși, am mulțumit lui Dumnezeu. Știu că pentru dumneavoastră, matematicienii, matematica e poezie, dar eu prefer chimia mea nesuferită. Șansa de a deveni o eminență în matematică am ratat-o încă de pe la vârsta de 5 ani. Atunci eram îndrăgostită (așa cum se pot copiii îndrăgosti) de un profesor de mate. Dar mi-a trecut repede, ceea ce a condus la o somitate în minus în domeniul cu pricina. Habar n-are patria ce-a pierdut!
Așadar, v-ați convins că era doar o curiozitate feminină. Îmi pare rău pentru deranjul dvs.
Pe textul:
„Vis de Duminică" de Florentina-Loredana Dalian
Curiozitate: cam ce ar însemna nodul cercului? N-am fost niciodată atât de bună nici la matematică, nici la literatură.
:)
Pe textul:
„Vis de Duminică" de Florentina-Loredana Dalian
Fixat pe teme... corporale;
Deci vei rămâne repetent
La numere reale.
Pe textul:
„Analiză... matematică" de Sorin Olariu
Felicitări!
Cu bucuria (re)citirii,
Lore
Pe textul:
„Povestile scrinului - fragment" de Sorin Teodoriu
Chiar dacă nu mă dau în vânt după hoți de cai, lectura m-a încântat.
Pe textul:
„Flori de cireș" de Costel Stancu
îi las să mă înțepe
poate se ia”
înțepătura -
ai grijă, Norică
să nu se ia doar broasca :)
Pe textul:
„Țânțarii lui Basho" de Dan Norea
Cu mulțumiri,
Florentina-Loredana
Pe textul:
„Marie-Magdalenă" de Florentina-Loredana Dalian
Mulțumesc de prezența ta constantă și călduroasă.
Pe textul:
„Șeful de Gară" de Florentina-Loredana Dalian
RecomandatAi spus frumos „gara ca univers imaginativ al zborului întrerupt”. Poetul, tot poet!
Pe textul:
„Șeful de Gară" de Florentina-Loredana Dalian
RecomandatRadu, eu abia acum văd că ai recomandat textul. Mulțumesc! Deși mă simt cam prea băgată în seamă, la ce textuleț am scris.
Cu prietenie,
Loredana
Pe textul:
„Șeful de Gară" de Florentina-Loredana Dalian
RecomandatPe textul:
„Mahmureala" de mihai nedelcu
Recomandat„Părintele pare rupt dintr-o lumină” - aici, dacă-mi este permis, aș fi spus: Părintele pare a fi parte dintr-o lumină. Acel „rupt” e interpretabil, oarecum.
Dar nu-i bai, se înțelege ideea.
E frumos să scriem (și) despre acești Părinți, care se roagă pentru noi, fără ca, de cele mai multe ori, să o știm.
Bine, Cristina!
Pe textul:
„Părintele Hrisostom" de Cristina Rusu
Iar soacra s-a mutat de tot la... noi !”
(Chitul G.)
Iată soluția de criză,
Spre-a nu mai fi la toți dator:
Consumatorii scoși din priză,
Iar soacra pusă-n locul lor.
Felicitări pentru premiu și pentru reușita epigramelor! Ca și pentru ieșirea din criză:)
Pe textul:
„Epigrame Gura Humorului 2011 " de Chitul Grigore
O poezie „supărată”, cu ridicări de sprâncene, nevoie stupidă de a striga lumea, etc. Deși ne previi: „Acesta este un medicamnet”.
Mi-a plăcut, deși nu de astfel de texte aveam nevoie, în ciuda faptului că se pliază destul de bine pe starea mea (sau poate tocmai de aceea).
Bine ai revenit, Anca, printre poeme!
Pe textul:
„acesta este un medicament" de Anca-Iulia Beidac
Gânduri bune, asemenea!
Pe textul:
„Șeful de Gară" de Florentina-Loredana Dalian
RecomandatPetre se zgârcește
și la cuvinte
:)
Pe textul:
„Șeful de Gară" de Florentina-Loredana Dalian
RecomandatMulțumesc pentru opinie!
Pe textul:
„Șeful de Gară" de Florentina-Loredana Dalian
RecomandatÎți mulțumesc!
Pe textul:
„Save our souls" de Florentina-Loredana Dalian
RecomandatSunt numai frânturi de gând din frânturi de imagini.
Cu prietenie,
FLD
Pe textul:
„Șeful de Gară" de Florentina-Loredana Dalian
RecomandatRăspunsul trenului: La Craiova.
:)
A meritat, zău, să pierdeți trenul, dacă această întâmplare a dat naștere unor asemenea epigrame. M-am delectat și „m-am” râs de tot. Și asta mi-a plăcut: „S-a dovedit că Nicușor Constantinescu e îndrăgostit de Esenin, Arcadie Chirșbaum de acordeon, iar o bună parte din comeseni de propria creație. ”
Cât despre mine, și eu ratasem trenul căruia îi pusesem gând inițial. Dar a meritat, și în cazul meu, că m-am nimerit (ca oiștea-n gard) în trenul „vostru”. M-am bucurat de revederea, neașteptată, cu epigramiștii, mai ales cu dl. Corbu pe care, inițial, îl ignorasem cu desăvârșire. Când m-am întors să îl observ, în sfârșit, tocmai le declara companionilor cu un umor umbrit de tristețe: „Nici nu știți cum se simte un bărbat când o femeie îl declară mort, atunci când e încă în viață”.
Felicitări pentru acest articol scris cu mult nerv și umorul care te caracterizează!
Pe textul:
„Trenul de Caransebeș" de Dan Norea
