Florentina-Loredana Dalian

\"Țineam la poveștile astea și n-am acceptat, doar de dragul de a-mi apare un volum , să mi le facă harcea parcea.\"
Te felicit pentru că n-ai acceptat. Presupun că puțini ar fi rezistat tentației, iar faptul că tu nu ai făcut-o dovedește că nu ți-ai călcat în picioare nici sufletul, nici vocația scriitoricească. Ceea ce nu-i puțin lucru în vremurile pe care le trăim (și le-am trăit).
Îți mulțumesc pentru căldură și inocență, alte aspecte din ce în ce mai rare.
Nu în ultimul rând, am vrut să readuc în atenție acest text, căruia i-aș fi dat bucuroasă o stea. Mă gândesc c-ar fi vrut și alții să-l citescă, dar n-au făcut-o din graba care în ultima vreme pare să ne caracterizeze pe toți. Unde ne grăbim?

Marius, îți mulțumesc pentru prezență și cuvinte. Nu este unul din textele mele cele mai reprezentative. Ți-aș spune totuși că nu scriu proză scurtă ca să fiu citită pe net, ci pentru că în astfel de texte mă pot exprima cel mai bine. Iată unul dintre motivele pentru care te invidiez (desigur, fără răutate:) și pentru care am citit cu mare plăcere toate episoadele dublei spovedanii. Nu știu, nu cred că aș face față scrierii unui roman.
Te mai aștept cu păreri sincere, bune sau rele.
PS - da, îmi amintesc faptul că membrii PCR erau aleși dintre studenții cu cele mai bune note.

Felicitări, inimoșilor! Cred că ați făcut un lucru minunat. Și uite cum pleacă omul de acasă pentru a-și mângâia spiritul. Ține-ne la curent cu evenimentele, nu se știe când am chef să mă urc în Oltcitul meu ruginit ca să dau ochii cu voi. Mai ales că Buzăul îmi \"dă târcoale \" (în octombrie 2005 trebuia să ajung la Pârscov, la decernarea premiilor concursului de creație literară \"V. Voiculescu\"; mi-am găsit o scuză, acum îmi pare rău).
Cu sau fără mine, vă doresc să vă trăiască \"copilul\" cât mai mulți ani și să vă facă martori numai la evenimente minunate!

\"Fericire și nevoi
Te așteaptă.\"
(Dan Norea)

Fericirea o duc eu,
Dar nevoile mai greu.
D-aia, cu mărinimie,
Ți le voi da ție.
:)

Dragi comentatori,
Vă mulțumesc pentru atenția acordată acestui text. Chiar nu mă așteptam la atâtea comentarii. Din seria „Scrisorilor” mi se pare unul dintre cele mai slabe.
Anda, faptul că (încă) mă citești este o mare bucurie pentru mine. Iar remarcile tale referitoare la text și la unicitatea mea în peisajul prozei sunt de-a dreptul un motiv să mă îngâmfez. Noroc că am depășit demult faza îngâmfării. Cât despre „maxime și cugetări”, ce-ar fi să te ocupi tu de culegerea aia? 
Norică, îndrăgosteala e un dar, recunosc. Și unul dintre cele mai minunate daruri. Și totuși...mă abțin să comentez mai mult. Când o dai în bară, te întrebi dacă nu cumva darul e...un fel de cal troian Îți mulțumesc pentru observațiile pe care te-ai sfiit să mi le lași la text, cu sensibilitatea care te caracterizează, făcându-le aparte, prin e-mail. Dar te rog să nu te mai sfiești. Insist în aceeași greșeală gramaticală, deși mi s-a mai atras atenția, așa că trebuie să mi se spună cână când voi pricepe! Țeles? Voi corecta, desigur.
Cristina, și eu nădăjduiesc să pară destul de închegate textele din această serie, astfel încât, după mai multe „revizuiri” să poată ieși ceea ce intenționez. Îți mulțumesc mult pentru aprecieri și observații, extrem de utile. Acum despre limbaj: personal, îmi repugnă limbajul vulgar, în general, dar mai ales în literatură. Dacă ai ști ce mult mi-a luat până să mă hotărăsc să folosesc aici vreo două fraze! Dar în proză mai merge, câtă vreme nu depășești o limită, cât există un echilibru, cum spui și tu. În poezie însă, în special în cea scrisă astăzi mi se pare că uneori se face prea mult abuz și chiar de amorul artei. Adică al ne-artei, dacă îmi e permis să mă exprim așa. De aceea, sunt autori pe care nici măcar nu-i citesc. Te aștept și la celelalte „Scrisori” și nu numai.
Nina Carmen Atropina, mai întâi, că tot veni vorba de concursul agonic, felicitări pentru locul I. I-ai „luat” pe toți [a nu se interpreta (și să nu se supere colegii epigramiști de pe site, dar deh! Mândria noastră de cucoane...]. Apoi, mă bucură prezența ta la text și aprecierea acestuia. Nu ești singura în criză de timp. Și eu îți citesc toate textele, dar cât de des comentez?
Emil Iliescu, onorantă prezența și aprecierile, din partea unui autor extrem de bun de proză. Citesc tot ce scrieți, comentez prea rar, dar învăț cât pot. Deși niciodată nu voi putea scrie atât de bine ca dumneavostră. Cât despre iubire... cine știe cum e mai bine? Eu una, nu mai emit judecăți de valoare. Prea des mi-am văzut judecățile făcute varză.
Vă mulțiumesc tuturor, apreciez comentariile, simțirea și...îmi cer scuze dacă răspunsurile mele nu au fost pe măsura acestora.

A dărui oamenilor motive de bucurie este o împlinire pe care doar cei ca mine o înțeleg (tu te afli printre ei). De aceea nici nu e nevoie de mulțumiri, dar m-am bucurat mult să te aflu aici, cu Goldiada ta cu tot...:) Iar delicata-mi făptură :)) nu s-ar fi arătat în paginile tale dacă scrisul tău nu m-ar fi cucerit. \'Țeles?

Sună cunoscut. Cu atât mai mult cu cât sunt recent coborâtă din nori, cu atât mai mult cu cât încă mă delectez cu venus de februarie. Poezia ta seamănă cu un cadru de film în care imaginea e inițial departe, apoi se apropie din ce în ce...

Vă mulțumesc, domnule Nicolae Tomescu! Nici eu nu prea mai am ce spune. :)

Mulțumesc, profesore! Frumos dat, să nu poți trece pe lângă minuni!
Plecăciune.

Nu-i problemă, mi se mai spune Daliana, prescurtat, ce atâtea nume? :)
Mulțumesc! Bucuroasă de impresie.

Da, e o poveste adevărată auzită de mult, de la bunicul. Eu doar am încercat să-i dau o formă cât de cât poetică și am adăugat partea finală. Ceasul n-am apucat să-l văd, îl dăruise unui cumnat care și-l dorise, i-l dăduse ca o mângâiere pentru că era f. bolnav. Așa trece nu doar gloria lumii, ci și aurul ei.
Vă mulțumesc și La mulți ani!

Domnule Darie, vă mulțumesc pentru aprecieri și mă bucur că nu v-a provocat indigestie, dimpotrivă :)
Ei, din text nu reiese nimic în ce mă privește, nu e autobiografică. Scriu la persoana I, că așa-mi place.
Toate cele bune și un an cu inspirație!

Mulțumesc pentru că ați citit și împărtășit impresiile!
Vă doresc un an nou cu bucurii și inspirație!

Crăciun fericit, fără mânie sau ipocrizie!
Bun revenit pe-aici! Cam rare apariții.

Interesantă paralelă, Răzvan. Sărbători cu bucurie!

N-aduce anu'
Ce-aduce ciobanu'

Felicitări autorului, vouă, CUCilor care v-ați încumetat la drum (îl includ și pe Laurențiu, chiar dacă el nu-i chiar pui de CUC) și ție, Noni, pentru efortul și talentul investite în astă cronică! Cât despre liceul Carol I, este unul dintre cele mai bune din Ialomița. Să mai faceți astfel de incursiuni...literare!

Frumos omagiu adus unui confrate!
Chiar dacă nu l-am cunoscut personal, e ca și cum l-aș fi cunoscut, prin intermediul scrisului, prin epigramele sale publicate în reviste.
Dumnezeu să-l odihnească!

Dumnezeu să-l odihnească și să-i mângâie pe cei care l-au iubit!
A plecat la Domnul, dar epigramele sale au rămas.

Vă mulțumesc, Vasile Mihalache, Teodor Dume, solidari în durere! În rest, rămâne să încercăm a vindeca rana.