Fotografii răvășite

O gară – nimic mai banal. Și totuși... Puf de castani risipindu-se – ca și bucuria clipei Frunză îngălbenită în mai – tristeți prea devreme O mie de vorbe – doar ochii nu mint Bărbat și femeie privindu-se – la mijloc, ghilotina plecării Așteptând un tramvai – găsești cu mirare că nimic nu mai e la fel Râu în mijlocul orașului – dor de-a pleca departe, în munți Soare arzând necruțător – pe malul apei, așteptarea doar pare mai ușoară Buze sărutându-se – două inimi la fel Îmbrățișarea visată – unele lucruri vin ori prea devreme, ori mult prea târziu Faruri în noapte – atâtea tristeți nerostite Miros de salcâm – ce puțin îți trebuie să te bucuri De-o parte și de alta câmp – plângând fără lacrimi floarea soarelui Noapte ca oricare alta – doar singurătatea-i mai grea ca oricând