FLOARE PETROV

în fiecare lucru e și puțină poezie viața mi-ar părea săracă fără ea dansul literelor e plin de frenezie și slovele curg ca apa din cișmea. primul poet a fost Dumnezeu a creat cuvântul în

itinerarii lexicale fiecare poet este un fel de ghid în lumea ideilor mereu călăuzește nici un cuvânt nu se pierde în vid spații stelare temerar cucerește. un romantic poet sunt și

distanța între ce-am fost și ce am să devin este eminamente înțelepciunea întruchipată însă am mereu nevoie de sprijinul divin să-mi curețe în minte și suflet orice pată. eu nu pângăresc lumina

mă plâng vântului când sufletul mă doare mă plâng cerului când tristețea e grea se stinge treptat a iubirii splendoare în inima mea suspină tainică viorea. mi-a rămas versul singurul alean mă

soartă blestemată viață de văduvă cu singurătatea ca o rană de cuțit cu tristețea extinsă până în măduvă cu plângeri de jale ce s-au înmulțit. nu știu de ce trupul meu mai respiră m-aș vrea

ești în gândul meu în fiecare zi vino-mi în vis cu sărutul de noapte îmi voi aminti când mă voi trezi iubirea noastră din miere și lapte. trecutul dă buzna în sufletul meu cu zile magice și

versuri romantice inima îmi cere să-i alimentez iubirea noapte și zi dialogul cu muza îmi face plăcere până și tăcerile se vor înfrunzi. mă prind în hora ideilor mărețe în cenaclu nocturn

dorul mă ține într-o vârtelniță mă macină încet precum moara grâul dacă l-aș închide într-o temniță și deznădejdii i-aș pune frâul. dorul mă doare ca o rana deschisă și nu e loc ca să mai scap

mai cred în dragostea noastră iubite ea îmi dă putere să merg mai departe am strâns în colecție clipe răzbite doruri amintiri emoții rânduiesc în carte. inima îmi spune că mă mai iubești și mă

nu vreau să cad în somnul rațiunii spiritul să-mi rămână stoic creator să desăvârșesc proiectul misiunii cu soarele din mine edificator. înțelepciunea să aibă ultimul cuvânt să concretizez

îmi continui proiectul edificator să mă iluminez prin tot ce fac chiar dacă timpul e mistificator rupturi de suflet am să le refac. cu optimismul zilnic amplificator soarelui mirabil am să-i

pe cărări de lumină îngerii mă îndrumă Hristos îmi ridică povara de pe cruce nu îmi mai pasă de negură și brumă cu optimismul trec de oricare răscruce. visul de noapte e ca sfetnicul bun se

meșteresc cuvinte cu certă vocație în ele găsesc răspunsuri la întrebări slove ofer lumii cu dedicație vremea mă supune la schimbări. sarabanda ideilor pusă pe hârtie revigorează sufletul când

pentru evoluție depun efort considerabil răspândesc iubire ca albina polenul cerul m-a înzestrat în mod admirabil cu rugăciuni albastre să populez Edenul. tot ce mi se întâmplă și simt are

vine anul nou în straie de sărbătoare hai prieteni dragi ridicați paharul masa cu delicii e îmbietoare să dăm la o parte regrete amarul. hai să-ncingem hora marilor speranțe la stânga unul la

anul care a sosit pe căi divine să fie înțelept să fie și prosper să se întoarcă românii din zări străine nimeni să nu mai simtă timpul pauper. să dispară din lume cumplita pandemie toți

sunt mereu îndrăgostită de poezie și de Patria mea sfânta icoană aici apele purifică stări de erezie aici se sfârșește orice prigoană. la rădăcini de tei e câte un proverb care povestește

bine ai venit iar magică iarnă! să distrugi viruși să distrugi bacterii bucurii să crească în acorduri de goarnă să extinzi armonia între materii. eu te-am așteptat iarnă de poveste să vii cu

în cetatea veche răsună magic plugușor vreau doar sănătate de la Anul Nou pe valul dorinței plutesc ușor ușor conectată la cer prin vesel ecou. îngeri cu steaua pornesc la colindat gazde

împart în lume emoții gânduri gratuit sunt binecuvântată cu poezia inimii destinul meu Hristos l-a mântuit cu păcate deznădejdi regrete mii. când mă cuprinde teama versul mi-e alean mă poartă

mi-e dor de tine iubite și un tango să simt din nou că viața-i o minune să împărțim zilnic gânduri la indigo noi mai aveam atâtea a ne spune ! să știi iubite că te iubesc nespus în gest de

vreau lumina să îmi fie sfântă călăuză să mă ajute capcane să ocolesc să mă lămurească dacă sunt confuză furii și răbufniri să potolesc. n-am ce să fac am și zile rele când tristețea este

credința în Hristos este mireană fericire sufletul meu cu evlavie întreținută cântă El îmi da putere bunătate și strălucire să nu mă las de probleme înfrântă. învățătorul lumii mă îndrumă pe

anii trec în goană mă solicită mult dar eu iubesc viața o accept oricum atunci când vocea luminii ascult simt că sunt pe cel mai bun drum. știu că prietenia e o podoabă rară dar eu sunt