FLOARE PETROV

văd chipul tău iubite în mii de stele dorul se dispersează ca norul de fum lumini dau strălucire gândurilor mele dar acum sunt singură pe-al vieții drum. un bagaj de amintiri duc în viitor și

aș vrea iubite o zi să te mai am să reaprindem flacăra pasiunii ca doi porumbei pe același ram în grădina cu zambile și petunii. măcar o noapte să mai fim împreună să înnoim jurămintele de

nu îi mai aud inimii simfonia de când tu ai plecat iubitul meu în mii de cioburi s-a spart armonia într-o solitudine suspin din greu. neliniștea din suflet pare o furtună blestem mereu moartea

gândul meu hoinărește ca un trubadur pe cer printre stele să te întâlnesc doruri de tine iubite zilnic îndur speranțele ard ca un foc nefiresc. aș mai vrea iubite din noapte până-n zori la

iubirea pe un curcubeu mirabil se mulează toate sentimentele să capteze culoare speranța revederii zilnic mă stimulează fiecare dor de tine capătă amploare. nu mai ești iubite să-mi satisfaci

m-ai ales iubite dintre mândre fete și am format un formidabil cuplu am purtat prin lume a iubirii ștafete inimile noastre au fremătat multiplu. acum vreau liniște oarecum să adorm să te visez

m-am adâncit de-o vreme în labirint n-am nici o idee cum aș putea să ies poate peste ziduri să fac un sprint să nu mai simtă inima atâta stres. deasupra mea e cerul cu magice stele boabe de

m-ai optimizat o viață iubite să nu cad în butoiul cu melancolie fericiri abstracte trec prin mine grăbite ca niște umbre compuse de făclie. acum moartea mă ține în ringul de box primesc

mi-e dor iubite de nopți de hiacint în lumina stelelor să ne iubim emoții magice să răspândim succint cu soarele și luna să vorbim. nu dorm aștept o veste de la tine poate un semn să-l

iubirea mea mireană poeme compune pasiunea pentru poezie e complexă versul iscusit nicicum nu va apune transmite lumina albastră convexă. între poeți sunt ultimul romantic pe stâncile din cale

păstrez emoții în fine eprubete mă iluminează soarele maestru compun cu pasiune poeme și librete scenarii cu dorul năstrușnic pedestru. pe tabla amintirilor am șters regrete să rămână iubirea

serile de vară pline de vrajă le-am trăit fericiți la spectacolul mării dansul iubirii l-am imprimat pe plajă nicicum nu îi lăsam loc supărării. sufletele noastre trăiau în simbioză cu

dacă aș putea iubite să dau timpul înapoi în vremea când moartea era doar o părere doar fericiri sublime am împărți la doi să nu știm de griji tristețe și durere. și dacă aș putea să te

pe petale de roze scriu povești despre noi să le citească soarele pline de tandrețe iubite nu voi da nici un pas înapoi îți voi purta iubirea în vise mărețe. îmi lipsește mult sufletul tău

îmi amintesc iubite era vară noi trăiam fericiți un vis real seara așteptam stelele să răsară iubirea să ne poarte pe cristalin val. marea uda cu iubire nisipul noi în joacă ridicam

mi-am înălțat iubirea pe măreț piedestal să n-o atingă nici moartea nici urgia și am decorat-o cu pietre de cristal soarele să-și verse peste ea magia. aprind o lumânare cu miros de santal să

ne-am jurat iubirea sub Turnul Eiffel și ne-am îndrăgostit încă o dată am iubit viața amândoi la fel o fericire egală ne-a fost dată. ne-am distrat nebunește la Nissa și Cannes nu aveam în

iubirea noastră iubite bate filmul patruzeci de ani de cuplu fericit unul lângă altul am ținut ritmul cu viața intensă cu aștri implicit. iubirea noastră e scrisă în stele soarele și luna

eu am fost tăuroaică tu iubite cal și am tras amândoi la a casei căruță îmbătați cu rouă din floral pocal m-ai ales pe viață să-ți fiu mândruță. nu aș fi vrut iubite să dispari din lumea

am avut iubite un magic mariaj și ne-am iubit ca doi nebuni frumoși am avut prieteni dragi în anturaj am prețuit intens zestrea din strămoși. și n-a fost zi să nu-ți spun te iubesc am cunoscut

sub soarele gliei iubite ne-am cununat martori ne-au fost greierii și fluturii mariajul nostru a fost minunat și Dumnezeu ne-a dat doar bucurii. dar acum regret vraja s-a terminat pe cerul

îmi trăiesc durerea în logica firii te-am pierdut iubite zilnic îmi lipsești pe mormântul tău domnesc trandafirii uneori îi udă lacrimile cerești. mi-ai fost sprijin speranță curaj și nu m-ai

nu este fantezie este certitudine iubite ești zilnic în gândurile mele împotriva năpastei iau atitudine transform în speranțe dorurile grele. păstrez cu sfințenie amintirile noastre iubirea

zilnic iubite de tine mi-e dor lacrimi amare-n bărbie se adună ce mult îmi lipsește al nostru amor sub surâs de stele sub clar de lună. zilele mele și-au pierdut culoarea în zbor de pasăre aș