FLOARE PETROV

am trimis azi o epistolă lui Dumnezeu să-l ia în grija lui pe bărbatul meu în lumea celor drepți să îl așeze aproape de stele să îl lumineze. azi este sărbătoarea înălțării miracolul iubirii

aș fi vrut să fi fost comediant să fac din patimile mele glume să nu știu de coșmarul terifiant să rezonez cu vara fericirii antume. mă consolez cu speranța vivace să mă transforme-n iscusit

inima mea este complex de emoții iubește suspină se zbate pentru viață plânge când tristețea ia proporții produce fericire și iubirea măreață. freamătă parcă ar vrea să-mi spună să nu mă las

în gara speranței aștept ultimul tren am locul rezervat în vagon cu antren în buzunar am pașaportul spre fericire vreau să uit de griji și de nenorocire. vântul se joacă vesel la mine în

gândul străbate cerul ca un Concord flămând de lumină de iubirea solară îmi închipui cumva să bat un record cu poezia inimii ternă particulară. bifez o bucurie în calendarul vieții vreau să o

întâmpin Lumina sacru musafir îmi dă entuziasmul fără echivoc sufletul captează reflexe de safir la o cafea cu mire pe Soare-l invoc. când melancolia îmi produce stresori mă cuibăresc în palma

așteaptă-mă iubite în noaptea de opal iubirii noastre să-i facem jurăminte dorul îmi netezește drumul principal îl urmez răbdătoare febrilă cuminte. speranța mi-e solidă ca un metal nu se va

vreau un optimism mai solid ca oțelul să nu mai las grijile să mă doboare romantic creator să-mi ating țelul sufletul meu visează să zboare. am lansat dorul spre cer ca pe-o rachetă s-a întors

e un miracol lumea lui Dumnezeu cu oameni frumoși luminoși cuminți am să îl slăvesc cu iubire mereu am să-i cinstesc pe sfinții părinți. sunt minuni în lume pe care le cuprind m-au făcut mai

îngrop coșmarul la rădăcini de busuioc să rămân doar cu visul de calitate tu ghicește-mi viitorul într-un ghioc îl aștept cu liniște și cu stabilitate. m-aș ascunde-n cântecul de trubadur o

în turnul de veghe cât un zgârâie nori îmi trăiesc singurătatea ca un pustnic gestionez tristețe suspine rumori aș vrea un heruvim să-mi fie sfetnic. să verse peste mine liniștea

mi-am colorat visul în galben ca lanul sufletul mi l-am mulat pe mirajul astral nu aș vrea nicicum să îmi pierd elanul de a-mi perfecta destinul ancestral. am evadat miraculos din temnița

iubitul meu tu veșnică ispită iubirea noastră nu o voi uita voi rămâne mereu de tine vrăjită știu că în ceruri mă vei aștepta. până la tine mă poartă dorul și te implor să-mi vii în vis să

mă zbat pentru viață ca ursul pe ghețar problemele vârstei mă scot din minți uneori îmi pare că timpu-i piețar îmi vinde iluzii pe trudiți arginți. fac cu lumina zilnic perfuzii și din

pe muntele dorului răsună tulumba să-ți amintească iubite că-mi lipsești că mi-aș dori să mai dansăm o rumba șoptindu-mi la ureche că mă iubești. ca vălvătaia crește dorul în mine și n-am

acceptarea destinului e cale spre vindecare și speranța se naște unde este credință devenind puternici cu fiecare încercare în luptele de viață este și biruință. când cizelăm cuvântul ca pe un

ești adierea din noaptea nedormită și te întreb dacă îți este dor de noi sufăr în tăcere părăsită uimită că ne despart nori negri și ploi. să te visez mi-e dorința nebună să mă mai ții în

am trăit amândoi o iubire supremă care va dăinui și dincolo de moarte pentru tine am fost romantică boemă de fericire magică am avut parte. am rămas acum cu amintiri grămezi cu doruri care

Destin înfășurat cu lumini și umbre mă supun ție cu inimă și suflet să nu mă încarci cu scenarii sumbre când obosesc de viață și de umblet. mi-ai adus în conștiință universul mă îndemni

gândurile mele azi captează culori împărtășesc cu voi emoții albastre să purtați în suflet un altar de flori să credeți mereu în visele măiastre. prieteni dragi cum să va mulțumesc pentru

dacă m-aș putea ascunde în sunetul muzicii nu aș mai simți dorul ca pe o furtună aș fi departe departe de capcana fricii și de deznădejdea care parcă tună. m-aș sincroniza cu a viorii

nu sunt astrolog nu știu ce va urma mă simt în prezent complex de simțuri orice aș face dorul nu-l pot curma îmi îmbată inima ca două șprițuri. sufletul meu este un câmp cu lavandă mă strecor

acum știu că sufletul are un singur scop să mă ilumineze până la senectute să mă sincronizez cu sfinții în horoscop să fiu față de lume plină de servitute. frământ cuvintele ca pe un aluat să

pot ajută natura cu rugăciunea mea să fie pace pe pământ ca în cer pot influența cumva în bine vremea oferind mereu iubire la modul sincer. pot face din cuvinte Columnă de lumină pot face cu