Poezie
solilocul tristeții
1 min lectură·
Mediu
ștrangulez tristețea cu îngroșate funii
nu vreau speranța să o vlăguiască
mocnește-n conștiință precum tăciunii
nu aș vrea viața să mi-o înăsprească.
s-a așternut ca bruma peste gânduri
cântecele inimii la zero le-a redus
m-a răscolit în repetate rânduri
multă amărăciune mi-a produs.
tristețea gravă este apanajul morții
liniștea din mine o minimalizează
mă gândesc că este blestemul sorții
dragostea de splendori o lezează.
nu o las optimismul să îl sufoce
ori să-mi sugrume credința precoce.
00576
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- FLOARE PETROV
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 76
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
FLOARE PETROV. “solilocul tristeții.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14164690/solilocul-tristetiiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.