FLOARE PETROV

iubirea mi-a umplut rezervorul cu emoții n-am să las hoții să mi le jefuiască urmez sfaturi ce mi le-au dat sacerdoții și mă împărtășesc cu pronia cerească. îmi odihnesc speranța pe-al nopții

visuri imprim pe-a nopții țesătură Luna îmi vorbește în limba română stele mă cheamă spirit de aventură pe zboruri îndrăznețe sunt stăpână. măcin emoții precum moara grâul o pâine de lumină

nu sunt împăcată cu vremea obscenă și-a tatuat pe față cranii și cruce o lume hărțuită pune în scenă spre hazard se duc zilele năuce. moartea pune stăpânire pe vecini fericirea stă pe un butoi

am iertat ostilii care m-au îngenunchiat Dumnezeu și-a pus mâna pe creștetul meu mult deasupra urâciunilor m-a ridicat și m-a sprijinit atunci când mi-a fost greu. am urmat numai drumul de

plouă senzațional cu dulci ispite vântul matură uscăciunile pe alei momente aurite în mine-s contopite capătă strălucire a iubirilor chei. strâng în căuș emoții de ploaie gândind că și cerul

venerez Luceafărul îl slăvesc pe Hristos cerul meu este cu lumină învăluit moartea îmi bea treptat sângele gustos veacul din urmă mult m-a vămuit. am evitat mereu cinicii, găinarii nu mi-am

noaptea sub mantia lunii argintie ninge cu visuri care se împlinesc frumos printre miresme de lavandă și iasomie cu gust de fulgi aromați de cocos. toarnă și bucurii cu gust de

ai vrut să pleci, ai vrut să zbori să strângi în brațe stele cu tandrețe cerul nu te mai lasă să te cobori în viața mea acum la bătrânețe. să nu mă uiți iubite te implor când ai să poți în

iarna-i îmbrăcată în mantie de ceață e postul plăcerilor cu aromă de tămâie e vremea când colinde se învață protejați de Luna cu chip de lămâie. luceafărul iubirii razele își ninge peste

nu-s uitat de vreme nu sunt anonim am numele gravat pe al iubirii monument sunt liberă și fericită sub cerul sublim și fac din fiecare zi epic eveniment. în Agora Artelor îmi desfășor

visez frumos în rând cu boemii imprim emoții în țesătura vremii dau o raită prin târgul cu surprize cumpăr turte dulci uitând de crize. în jurul brazilor copii colindă voioși oamenii învață să

eu nu datorez nimănui nimic dimpotrivă ofer gratis sentimente în slujba cuvântului viața mi-o dedic imortalizând mirabile momente. uneori mă lovesc de critici vehemente ca și cum aș fi oaia

nimic înjositor, nimic imoral la timpul care umblă mai mult gol ludic personaj în gândul vesperal al demiurgului învelit cu nămol. lumea îmi pare un mare ospiciu numai Dumnezeu poate s-o

muguri de colind izvodesc cu migală să va pătrund în suflete cu frenezie iubesc această vreme siderală regală care împrospătează iubirea mea târzie. pe cărări de cântec minunile vin magic

iubirea mi-a dat puterea să reușesc să transform tristețea în muguri de cântec și nici nu mă lasă să mă prăbușesc în amărăciune ci îmi spune s-o sfârtec. știu că iubirea-i calea spre

cu energie stoarsă din vânt și din soare sufletul meu învață fericit să zboare printre albatroși și vesele egrete lăsând în urmă talazuri de regrete. magice curcubeie dau timpului

tot ce am mai bun lumii îi ofer de-o vreme sunt amanta cuvântului mă încălzește ca un calorifer uneori zboară pe coama vântului. las amprente pe poteci neumblate îngeri pictez pe stâncile din

zăpada pură proaspătă îngheață păcate învelește goliciuni zălude adânci a sosit alaiul sărbătorilor luminate colinde noi învață frumoșii prunci. e vremea darurilor iubirea plutește în

eu știu să aștept un timp spectaculos răbdarea face parte din al meu caracter în ultima vreme și ceru-i scrupulos învăluie liniștea lumii în mister. pot crede și-n magia de pe

Toamnă învăluită cu parfum de romanță să nu mă lași adâncită-n tristețe îmbracă în rubiniu dramul de speranță oferit de soare cu multă politețe. intră-mi în suflet în chip de muză inspiră-mă

cinstesc eroii mă bucur de prezent astăzi este sărbătoare cu mare fast participă și ploaia la vestit eveniment mândru ecou răsună în orizontul vast. intră-n horă române scutură-ți necazul nu-i

aud cântând fanfara imnul României în cetatea Unirii o horă s-a pornit azi nu cade nimeni în capcana mâniei cântul și voia bună răsună în zenit. vântul răspândește parfum de sărbătoare și

revin din trecut valuri de amintiri cu parfum de iubire și de vacanță am să le ordonez în povestiri să le știu mereu în siguranță. amintiri prețioase cu bărbatul meu când mă alinta cu drag -

cerul e acoperit cu nori de plumb a obosit și soarele să lupte cu ei eu caut un tărâm precum Columb cu optimismul reflectat în idei. nu mai vreau să fiu al zeilor rob râvnesc și la puținul meu