FLOARE PETROV

pe strune de cobză transcend în delir mă ondulez pe romanța dorurilor mele am băut în zori rouă de trandafir în noaptea nebună am dănțuit cu iele. tristețea bătrâneții pe câmp o răsfir să ardă

toamna s-a strecurat sub tâmplele mele cu damigeana plină de vin euforic lumina duioasă trece prin perdele pe masa de scris e un poem retoric. recolta de prune s-a transformat în țuică în

s-a întors nebună Crăiasa Zăpezii cu lapoviță și ninsori în traistă mugurii tremură ca sfioasele frezii cireșii în floare sunt loviți de năpastă. gerul pune stăpânire pe copaci și străzile se

universul magic mă umple cu vise să le transform în versuri permise emoțiile-mi par fântâni arteziene țâșnind din adâncuri bucurând Sânziene. zborul spre stele e avânt melodios îmbrăcată-n

înlătur cu gândul norii de pe cer să împletesc cu raze dorurile mele să așez în lumină visul efemer să simt magia intrându-mi sub piele. magicul romantism m-a făcut poetesă și simt că timpul e

nu rănesc pe nimeni cu tăișul cuvântului nu disper și nu vreau răul vreunui om praful de regrete îl pun în calea vântului implementând iubire în fiece atom. nu uneltesc și nu fac aroganțe cu

îți veghez iubite somnul de veci cu rugăciuni primenite cu mir nu ai să mai simți iernile reci dar nu voi înceta să te admir. ai fost norocul meu principiar prințul meu cu vise mărețe te

gândul mă poartă în trăsura cu muze mai scriu un vers pe-o aripă de flutur vântul cântă o romanță pe frunze și mă îndeamnă de necaz să mă scutur. Ardealul meu tărâm drag fermecat m-a format

nu vreau iubite bogații averi mi-ar fi de-ajuns iubirea de ieri noapte de noapte în brațe să mă ții să extragem fericirea din peripeții. de-am fi avut iubite un alt final să nu te pierd din

nu mai ești iubite să mă învelești cu mângâierea tandră cu magică iubire acum știu că printre stele hoinărești eliberat definitiv de-a morții înrobire. nopțile sunt tot mai lungi și reci cad

tai în tristețe ca un chirurg las în ea numai latura bună care stoarce milă de la demiurg și impresii de la soare și lună. vreau să fie universul de partea mea să mă susțină în proiectele de

dorul în inimă crește ca un mărgean o face să bată cu putere intens îi lipsește zilnic al iubirii alean cheful de viață a pierdut din sens. tristețea și noaptea mă constrânge se transformă din

viața lumii este supremă valoare învăluită-n muzici în arte sublime timpul vibrează în suflete sub soare elanul dansant trece prin mulțime. prefer grația în loc de urâciune avânt pasional în

pe marea iubirii vâslesc zi și noapte valuri entuziaste mă-mbrățișează tandru inima ascultă pure, curgătoare șoapte lacrimi și regrete nu au loc în cadru. nu sunt pirați să îmi fure comoara de

respir aer dilatat cu miresme de parfum se umplu plămânii de minuni vibrante iluzii și regrete se sfârșesc în fum se prefac în scrum gânduri alarmante. vreau să las pe pământ frumoasă

vreau precum un brad să cunosc nemurirea să bucur muntele cu freamătul meu prin rădăcini și trunchi să curgă iubirea izvorul să-mi cânte o doină mereu. ninsori să mă îmbrace în straie de

ecourile curcubeielor s-au cuibărit în mine gânduri doruri colorate le transpun în penel mi-am rânduit destinul după legi divine nu am fost niciodată un spirit rebel. am un cuib al meu pe-un

nu sunt vedetă nu am sânge albastru dar mă visez prințesă din serai mă simt mângâiată de palma unui astru care îmi vorbește în dulcele grai. sunt un copil care mai crede în minuni în basme cu

nu credeam că moartea e un asasin mi-a ucis iubirea speranța fericirea sufletul meu se zbate în chin zilele mele și-au pierdut strălucirea. fiecare clipă a devenit suspin nu-mi găsesc nici