FLOARE PETROV

mă mângâie în taină lumea de culori tandră, trandafirie cu o muzică sacră atmosfera de vis cu noianul de sori ce-mi recită poeme care se consacră. geometria paradisului îmi este dragă cu

mi-ai presărat iubite petale pe cearceaf în iubirea noastră fericirile curg voi scrie în versuri povestea cu perdaf cu amintiri strânse din frumosul burg. cu străzi decorate cu castani

ultramodernitatea de a fi nuclee fericite în inima Terrei, deasupra doina viitorului carpatic. am stat adesea în răscruci de taină și am cerșit frumoase sentimente de la sfinți, e sărbătoare

conserv idei cu capul limpede ca lacul sunt în echilibru cu trăirile mele atunci când nu își bagă coada dracul mă imaginez la cenaclu cu stele. versuri luminoase sufletul mi-l umple refrene mă

aici printre gloanțe s-au născut speranțe treizeci de ani de lupte pentru democrație revoluția română are ciudate nuanțe totuși drumurile duc spre măreție. comemorăm cu onoare eroii

urc treptele divinizării spre Hristos am la stânga îngeri și la dreapta sfinți mi-au dat înțelepciune și harul sfătos mi-au făcut zestre ca bunii părinți. cu principii de credință am făcut un

o de-aș putea atinge cerul cu mâna te-aș mai îmbrățișa iubite o dată cu dorul de tine se-ncheie săptămâna ca o poveste mistică și ciudată. o de-aș putea face cumva un miracol să-ți dau din

la noapte iubite aștept sufletul tău ca la prima întâlnire să mă seduci să zburăm că șoimii peste avidul hău pe un drum de glorie să mă conduci. tu ai fost iubite paradisul meu în zile cu

cad peste scene cortine de ploi în lumea asta toți suntem actori stelele scriu scenarii pentru noi străbatem vremuri tot mai temători. prețul demnității crește tot crește o mască rade o mască

versurile spun ce fel de om sunt îmi oglindesc chipul în izvoare de dor chiar dacă am cearcăne și părul cărunt nu încetez nicicum viața s-o ador. mi-am creat cu versul o lume a mea nenumărați

mirajul verii e mirobolantă Vara și candrie și-a pus tuberoze la pălărie dansează desculță prin rouă sau cântă romanțe când plouă. ca o lebădă plutește pe lac soarele îi este iubitul în

îmbrățișez lumini ca pe un miracol îmi primenesc emoțiile cu agheasmă rațiuni lucide trec de orice obstacol florile iubirii împrăștie mireasmă. să fie pace și lumină în ceruri să fie pace în

cu voință de putere joc cărțile vieții am în mânecă un as divin am smuls din rondul meu scaieții la florile renașterii mă-nchin. în legea firii mele iubesc poeții toastez pentru ei cu paharul

am ieșit din labirintul deșertăciunii încep un nou drum mai luminos mai drept îmi pun nădejdea în puterea rugăciunii și a iubirii care freamătă în piept. azi duc la gunoi amăgiri ciobite arunc

nimic înjositor, nimic imoral la timpul care umblă mai mult gol ludic personaj în gândul vesperal al demiurgului învelit cu nămol. lumea îmi pare un mare ospiciu numai Dumnezeu poate s-o

trăiesc în plină vară nostalgia subtilă o muzică, o poezie îmi convertesc iubirea avântul grațios să pierd clipa ostilă alunecă formal îmi lărgește simțirea. sufletul mi-e adagio la raze