FLOARE PETROV

zidire în poem violet mi-am amintit ce copilă fericită eram când construiam castele din auriu nisip pe o plajă cu lumina pescărușilor pe chip, de valuri negre de furtuni ostile atunci nu

gestionez sentimente bucurii tăceri dar minunea poeziei mă ține în picioare descrie în detalii plăcerile de ieri când tinerețea mea era ruptă din soare. când vine seara stele în mine

ecografia gândurilor nu știe nimeni gândurile unde zboară dar se întorc în cuib precum cocorii cu vești de fericire și de primăvară cu rapsodia dragostei imprimă zorii. au aripi gândurile

cât de mult aș vrea să mai joc o sârbă să uit că bătrânețea e povară grea să uit că lumea rea mă umple de scârbă și alungă în pustiuri dragostea. îmi petrec timpul din dor în dor dar s-a

Țară a doinelor a verzilor balade să te cinstesc e țelul meu suprem nu aș vrea tâlharii să te prade îngeri te veghează dar totuși mă tem. Țară glorioasă cu munții eroici sub boltă de stele

bat la ușă sărbătorile de iarnă e vremea să învăț un nou colind ninsori de poveste încep să cearnă cu beteală de argint codrii învelind. e vremea pentru post și rugăciune să-mi curăț sufletul

iubirea mi-a dat puterea să reușesc să transform tristețea în muguri de cântec și nici nu mă lasă să mă prăbușesc în amărăciune ci îmi spune s-o sfârtec. știu că iubirea-i calea spre

poezia mea-i că stânca marmorată o pictează timpul în vitralii chipul ei structură rourată atinge o vreme cu epice detalii. mă ascund în gânduri de abisuri unită cu o stea de opal drumul meu

vatră de dor am zidit în univers pâinea de lumină să se coacă în ea că să hrănească minunea iubirii de vers în nopți întunecate să bucure o stea. dintre multe locuri dragi și sfinte vatra

vântul îngenunchiază arborii îi frânge furtunos și nebun nu poate fi oprit natura e în doliu suferă și plânge timpul o ia razna s-a înăsprit. s-a pornit furtuna e periculoasă norii de praf

poeme arămii toamna mi le recită transferă în mine miresme de gutui nu las haosul să mă ducă-n ispită valuri spală șoapte clepsidra timpului. dâre de iubire am lăsat în urmă iluzii fantezii cu

plânge iarba cu lacrimi de rouă strivită de bocanci plini de noroi este cod galben până la ora două cad și peste crini năvalnice ploi. dar printre nori răsare vesel soare se colorează raiul cu

bucuria zilei o cumpăr la cornet se topește pe limbă e ciocolată fină și mai dau o raită pe internet împachetând tristețea în parafină. votez lumina votez prosperitatea să alunge norii haotici

lecții de desăvârșire învăț din scriptură credința sfântă o bifez în calendar vreau să afișez zâmbete pe făptură viața o slăvesc ca pe-un ceresc dar. nici o zi nu vreau s-o trăiesc în

muguri de colind izvodesc cu migală să va pătrund în suflete cu frenezie iubesc această vreme siderală regală care împrospătează iubirea mea târzie. pe cărări de cântec minunile vin magic