Poezie

zidire în poem violet

1 min lectură·16 aprilie 2010

Mediu

mi-am amintit ce copilă fericită eram

când construiam castele din auriu nisip

pe o plajă cu lumina pescărușilor pe chip,

de valuri negre de furtuni ostile atunci nu știam.

îmi amintesc cum nu târziu am început să țip,

între coperți, zboruri între zmei descriam,

ori pe asfalt grădini cu inimi visul cretat- stereotip

căsuțe cu îngeri,cuiburi de cântec pe un singur ram.

nu credeam în vrajba porumbeilor sub vulturi \"vip\"

lumina graiului, bucuria inocentă era tot ce speram

teme despre solidaritate despre iubire dulce prototip

acum le învăț de la codri, le gust lîngă stup gram cu gram.

în pagini ca-n oglinzi sufletul meu adult legat de neam

va construi golgota fără crucea cu spini cu sânge pe chip,

eu nu renunț la vise mari chiar de naiv le reflectam

și ascundeam de smoala nopții poemul violet la timp să-l infirip.

001.484

FLOARE PETROV. “zidire în poem violet.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/13937172/zidire-in-poem-violet

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.