credit la fericire

Incitat de titlu, am citit, dar nu am fost prea încântat...
În opinia mea:
- mesajul acestui text este generos;
- am întâlnit cuvinte frumoase cu care s-au construit metafore, dar unele dintre acestea sunt cam „uzate” de prea multă folosință („portativ de raze”, „mângâiați de vânt” ș.a.); parcă, totuși, „fulgi de dor” nu este chiar atât de „bătătorită”);
- versificația este foarte slabă din punct de vedere calitativ (rime facile sau care se repetă nejustificat, ritm „dat peste cap”, măsură neuniformă); m-am referit la rimă și la ritm, văzând că, după forma adoptată pentru textul de mai sus, autoarea și-a propus „versificație clasică”;
- ar mai fi niște probleme de topică, de coerență a discursului logic, dar aici s-ar putea să nu fi înțeles eu bine, nu detaliez;
Ritmul și măsura cred că s-ar putea îmbunătăți, cât de cât, fără să schimbăm prea multe din original, dar rimele și celelalte probleme mari nu prea, așa că, în concluzie, nu merită efortul... din păcate...
Părerea mea...
Cu speranța că nu am supărat prea tare,
Cornel Rodean

În ceea ce mă privește, dau credit ideii dumneavoastră, chiar dacă este dificilă o astfel de construcție, a unui turn de pace; mi-a plăcut acest îndemn nobil, poetic, de a-și extinde fiecare vizibilitatea, să fie poeți, oameni ai iubirii. Putem construi un turn al păcii,un turn al literaturii...
Am lăsat doar un mesaj de întâmpinare pentru versurile scrise cu suflet!

dragă Elena, mulțumesc pentru susținere, pentru apreciere. te mai aștept cu drag și prețuire.

susţinute de emoţie,
asta e ce contează,
chiar dacă nu vă încadraţi
în sfera poeziei fixe...

Puncte forte: scris cald, curăţenie morală şi sufletească, sentimente autentice de iubire sau melancolie exprimate prin cuvinte simple, necăutate. Puncte slabe: nu se respectă metrica, rimele sunt facile, uneori pe aceeaşi parte de propoziţie sau sunt de grad inferior, până la nivelul asonanţei. Ori acest lucru trădează, pentru ochiul experimentat, lacune tehnice. În mod normal, mi-ar plăcea să văd îmbunătăţiri. Marii poeţi lucrau cu mare seriozitate la rime. Eminescu şi Arghezi erau mari truditori. Eminescu scria în vers alb (v. manuscrisele), pentru a păstra ideea, penmtru a respecta firul narativ, şi după aceea îşi făcea o listă de rime şi ducea poezia spre perfecţiune. Deci, este nevoie de muncă, nu numai de talent. Pe lângă muncă şi talent, lectura masivă este obligatorie, pentru a înţelege mai bine totul. În concluzie, un critic foarte exigent probabil că va demola creaţiile doamnei Petrov şi ar avea argumente solide. Probabil că acest site nu ar trebui să fie un loc al demolării, aşa că e mai bună toleranţa, cu speranţa că vor apărea şi creaţii mai bune.

îmi place deschiderea,
curată ca lacrima din ochii unui copil

mai trec!

stimate domn Ionuț, întotdeauna în poezie este loc de perfecțiune, eu lucrez intens la acest fenomen. mulțumesc pentru prezență, vă mai aștept cu drag.
d-le Teodor, mă bucură și mă onorează gândurile lăsate. vă mai aștept cu drag și prețuire.