FLOARE PETROV

dragă îmi e viața cum drag îmi este versul și fiecare clipă îmi pare-o nestemată cu elan înaripat explorez universul în baia de lumină mă scufund câteodată. când e grea tristețea și mă apasă

colindul meu o bucată din suflet îl împart cu lumea pusă pe schimbare răsună sub pașii ordonați prin umblet departe, departe de hoarde barbare. cântec împletit cu flori de busuioc strune de

amintiri mă poartă prin lumea întreagă unde am răspândit gânduri de fericire o dragoste curată de planetă mă leagă sub boltă stelară capătă strălucire. mi-e dor să mai trăiesc un ceai

vara mi-a lăsat pe prispă un buchet de imortele să îmi amintesc de ea și în zilele de iarnă când îmi aducea vești bune de la mirabile stele când făceam cununi de spice și le puneam în lucarnă.

trăiesc intens în nopți cu luna plină gânduri se transformă în lumina lină mă simt o călăuză la visătorii ludici sunt continuitatea zefirilor sudici. sunt fiica primăverii renașterea

codrul se leagănă sub privirile mele în suflet mi s-a cuibărit o porumbiță învață visele să zboare printre stele ce dacă soarta mea este pestriță ? freamăt, iubirea îmi dă aripi să zbor iubesc

soarele meu te-ai stins nu ai să mă mai luminezi m-ai lăsat în întunericul tristeții grave niciodată n-ai să mă mai minunezi cu vorbe dulci cu mângâieri suave. nu ai să mai arzi ca focul din

noi am avut iubite o iubire rară scăldată în rouă cu miresme de vară și am pictat emoții pe aurită plajă anii împreună au fost plini de vrajă. eu i-am clădit iubirii virtual monument va

credința în Hristos este mireană fericire sufletul meu cu evlavie întreținută cântă El îmi da putere bunătate și strălucire să nu mă las de probleme înfrântă. învățătorul lumii mă îndrumă pe

împrospătez litere cu rouă de gladiole să nu se usuce sub arșița agresivă pe Veneția visului navighează gondole începe aventura slovei expresivă. se strecoară prin noapte romanțată în palma

colecția de prieteni face parte din comorile inimii și conștiinței. cu cât avem mai mulți prieteni cu atât mai mult ne este asigurată liniștea și fericirea, prietenii devenind pe deasupra sursa

trăiesc o metafizică de circumstanță astfel niciodată nu mă plictisesc am făcut cu Dumnezeu reală alianță lumina izvorăște în rafinament sufletesc. iubirea se prelinge din sfânta treime ca o

magica primăvară este pe sfârșite dar a lăsat în urmă simfonii florale emoții renascente în trup sunt răvășite alunecă prin suflet pe artere vitale. vremea ghioceilor a trecut de mult lalele

îmi închipui multe; bucurii curate, fericiri mărunte, ca valsul roiurilor prin polen, când praful timpului peren crează cuiburi pentru rândunele lipite de case ca niște mărgele. îmi închipui

ador să cred în visele care nu dor care îmi aduc în suflet universul în care-mi cresc mărețe aripi de condor mări și munți să străbat cu demersul. Riviera Franceză e-o amintire vie în care-am

în aula nopții particip la cenaclu citesc poeții cu zvâcniri stelare sparg poarta cerului cu un șperaclu să curgă lumini peste gânduri bizare. atâtea iubiri s-au aprins pe cer ca niște

mă îmbăt cu lumină împlinind un moft cu elixirul dragostei umplu o damigeană veselia nebună face parte din soft perla ochiului e prinsă de geană. nu aiurez nu plâng și nu blestem bătrânețea

răsună strada de muzică folk e cântată glia e cântat poporul mi-e dor de cenaclu și de un 'tolk' mi-e dor de o horă cu tricolorul. hai vino bucurie să-ți compun o odă prin țară să curgă viața