FLOARE PETROV

a venit primăvara pe aripi de cântec s-au trezit la viață naturile toate bucurii și speranțe în poem le amestec lumini tandre complexe îmi dau seninătate. muguri somnoroși gânguresc pe

vreau să pictez fericirea cu zâmbet de flori cu păsări care sorb rouă din petalele fine vreau să zugrăvesc pereții cu stele si sori casa mea de vis se-ntregește cu tine. iubitul meu făptura ta

port poezia în sânge, curge ca izvorul face popas în inimă s-o liniștească freamătă în voie cu patimi amorul pentru destin și viață cu soarta lumească. m-am strecurat abilă printre lumini și

îmi face cu ochiul semn o stea pe firmament cerne peste mine splendoarea unui vis privesc pe fereastra cu geamul deschis cum lumina-i blândă intră-n apartament vino lumină lină strecoară-te în

clișee de "sfântă preacurvie" (sau despre "vraja" prostituțiilor intelectuale). 1. oare cine bărbat s-au femeie nu a rămas vrăjit de frumoasele patriei ? cum cu nemaiîntâlnită îndrăzneală

abecedarul arborilor l-am învățat mimetic de pământ aer apă știu că depind și eu în conștiință e un arbore genetic în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu. alfabetul iubirii sângele îl

pe lacul cu reflexe de smarald de nuferi înfloriți mă simt atrasă și de scăldatul când îmi este cald de peștișori de aur prinși în plasă. pe câmpul florilor au înflorit bujorii e luna când

pe pajiștea nopții vise păstoresc când visez frumos mă simt fericită pietre de temelie la destin clădesc stele mă răsfață cu lumina iubită. iarba de poveste acoperă păcate noroiul aspru și

magia binelui pictează zâmbete pe buze e dans în lumină proliferat de îngeri nu se impotmoleste în gânduri obtuze nu se lasă destrămată de constrângeri. să fiu mai bună îmi doresc mereu și

am nevoie de lumină ca de aer ea mă îndeamnă mereu să fac bine torc speranțe pe al vieții caer un soare cucernic răsare în mine. umplu zările cu viziuni creștine vreau să îi fur morții încă un

e noapte mă încearcă gânduri stranii alerg ca o luetică printre cercuri de foc pe spate în rucsac îmi car toți anii cărțile mele și un dram de noroc. administrez emoții vibrante

iubesc în mers în somn în întristare iubesc cu plenitudine tot ce-i sublim iubirea-mi inundă ființă ca o mare este muzica inimii cu care mă anim. îmi cresc aripi de înger iubind cascadă de

e noapte mă rotesc în caruselul planetar prin fața stelelor prin fața lunii visul meu plutește pe valuri de cleștar în paradisul invadat de suave petunii. noaptea-i învăluită în miresme de

a mai trecut un an prin mine la urcuș Golgota mea-i semeață cu drumuri sinuoase muzica stelară de pe al vremii arcuș se pogoare în sânge cu acorduri duioase. pe trena nopții țes gândurile

iubirea pe un curcubeu mirabil se mulează toate sentimentele să capteze culoare speranța revederii zilnic mă stimulează fiecare dor de tine capătă amploare. nu mai ești iubite să-mi satisfaci

au venit sărbătorile luminii și iertării în numele lui Hristos au înflorit cireșii El aduce iubire El e timpul cântării au umplut bisericile tinerii unchieșii. Hristos ne învață cum s-o călcăm

întâmpin Lumina sacru musafir îmi dă entuziasmul fără echivoc sufletul captează reflexe de safir la o cafea cu mire pe Soare-l invoc. când melancolia îmi produce stresori mă cuibăresc în palma

scotocesc în sacul cu iluzii după o viziune genială poleită dau peste regrete și confuzii și de o canțonetă învechită. se așterne bruma peste concluzii vremea este rece și mult

mă scufund în mine ca într-un ocean meditând adânc la vremea în schimbare mă pregătesc să întru în noul an și-aș vrea să dispară mințile barbare. îngrop dezamăgirea sub un mărgean îmi fac