Poezie

pustiire viscerală

1 min lectură·30 mai 2021

Mediu

soarele meu te-ai stins nu ai să mă mai luminezi

m-ai lăsat în întunericul tristeții grave

niciodată n-ai să mă mai minunezi

cu vorbe dulci cu mângâieri suave.

nu ai să mai arzi ca focul din iubire

și patul n-ai să mi-l mai încălzești

lumini nu îți mai zâmbesc în privire

n-am să te mai aud spunând că mă iubești.

îmi este sufletul pustiit de durere

tu nu mai ești aici să mă alini

inima suspină într-o neagră tăcere

cu lacrimi amare ochii îmi sunt plini.

am rămas cu amintiri din fotografii

dar și după moarte al meu ai să fii.

00587

FLOARE PETROV. “pustiire viscerală.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/floare-petrov/poezie/14155780/pustiire-viscerala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.