FLOARE PETROV

trăiesc în infinitul voluptos al împlinirii plutesc ades întro amețitoare înălțime prin poezie simt complexitatea firii mă trezesc mereu inspirații sublime. m-am educat în conștiința de

prin lumea asta mare sunt doar un pasager să adun splendori, lumini râd în retine cu gânduri de iubire construiesc în cer un loc al veșniciei pe tărâmuri senine. fluturi de iubire și-au făcut

bărbați dezgoliți închiși ca-ntr-un cavou își caută la RMN virilitatea măcar acum în prag de an nou să nu-și afle în pumni utilitatea. sunt femei mutilate, sunt femei ucise gelozia bărbătească

îmi extrag liniștea dintr-un verset blândețea lui Hristos mă copleșește peste melancolie pun un corset sufletul meu în lumină pășește. perfuzii cu lumină fac periodic nu las întunericul să mă

versului meu îi crește popularitatea pe toate fețele l-am cizelat față în față cu serenitatea nu va rămâne singur izolat. din curcubeu captează vesele culori de negură îl spală divină

nu pot să trăiesc unde nu e iubire căci ura totul mistuie ca un lacom foc și fără credință nu este împlinire eu îmi voi crește crezul până la soroc. unde e iubire se sfințește locul și sfinții

în arborele vieții sunt o frunză și mor treptat cu galbene nervuri în jurul meu păianjeni își țes pânză dar eu încă visez romantici trubaduri. am făcut deja cu lutul legământ să îmi țină de

pe scena vieții trăiesc emoții reale gânduri luminoase mă năpădesc Hristos Mântuitorul mi-a ieșit în cale și mă sfătuiește să mă fericesc. am primit Lumină am primit Speranță am primit în

îmi îndrept atenția spre un destin profetic vreau să se întâmple minuni în univers rupturii de viață am să-i cos un petic de nuanță albastră scoasă dintr-un vers. îndepărtez riduri la salonul

mi-a furat fericirea moartea perversă pe bărbatul meu l-a pus în mormânt zilnic trăiesc cu durerea diversă lăcrimez suspin oftez mă frământ. singurătatea e ca temnița nedreaptă am uitat ce e

mă conectez cu universul zi de zi mereu mă-ncarc cu bucuria de-a trăi pe aripi de lumină propulsez poezii și știu că niciodată nu mă vor înrăi. noaptea primesc răsfățul de la lună sub trena ei

fumez o țigare mâhnită pe fotoliu gânduri încălzesc în aburi de cafea zorii comediei au intrat în doliu pe scena României a mai murit o stea. se duc pe rând artiștii, lumea-i tristă și cerul

azi mergem la biserică după lumină Isus Cristos a înviat din morți a călcat pe moarte cu soarta divină cerul si-a deschis maiestuoase porți. Cristos este veșnic mântuitorul nostru învățătorul

între semne și simboluri , rânduri rânduri, ce sunt eu nu mai contează, par a fi un roi de gânduri abătute, sub un aer ce oftează. între gândurile tale eu sunt virgula naivă întrerup puțin

iubite noi nu ne supunem unei legi trăim la nesfârșit luna de miere perle de rouă din rai îmi culegi orice atingere o simt o mângâiere. trăiesc extaz lăuntric transcendent mă poartă-n

las cerul deschis astăzi să mă ningă mii de steluțe să-mi acopere chipul un înger alb tâmplele să-mi atingă trăind la cote maxime cum cere timpul. următorul pas e un dans prin zăpadă în urma

în pomul cunoașterii sunt și eu o frunză toamna din verde în galben mă schimbă lumina blândă mă-nvelește ca o pânză slove de iubire îmi răsar pe limbă. pe umerii mei poposesc chiar și