Poezie
contemplare
1 min lectură·
Mediu
privesc stelele, mă încarc cu bucurie și lumină,
știu că mă veghează cu iubire infinită,
sunt îngerii de foc de sorginte divină,
soarta, viața mea de ei e primenită.
mă pătrunde lumina în pură contemplare,
nu aș schimba cu nimic aceste mirabile momente,
emoții, sentimente, visuri au căpătat amploare,
nopțile au strălucinde, multiforme ornamente.
privesc luceferii și ei sunt copiii soarelui,
fac spectacol de lumină și culoare pe boltă,
m-au învățat să cred în grija cerului,
nu se supără, nu se întristează, nu se revoltă,
mă încarc cu frumusețe, cu liniște, cu pace
inima mea le răspunde cu recunoștință vivace.
00562
0