FLOARE PETROV

trăiesc mirajul cu Secret Garden spiritul ei cântă dumnezeiește vioara divină doinește în Eden lumea întreagă o cucerește. în muzica ei se leagănă codri și lacul murmură aleanul cu armonie de

asist uimită la metamofoza mea mă descopăr prea plină de mirări pașii mei plutesc pe dușumea iubirea se destramă în chemări. sar peste abisul obsesiei morții cu luciditae mă rog la

cunosc și eu neliniștea primordială mi-e teamă de tărâmurile morții lumina blândă din coșmare mă scoală să mă îndrept spre visurile vieții destinul meu nu-i incomensurabil Dumnezeu cu o

viața mea nu-i deloc monotonă cunosc și citesc nenumărați poeți ascult și muzică nu sunt afonă dansez cu umbrele de pe pereți. dau lumii o valoare absolută dar sufăr deseori pentru

vin sărbători pe ulițe de cânt totuși ne așteaptă o iarnă severă se cerne ninsoarea peste cuvânt pure iubiri se urcă-n emisferă. sărbătorim pe sfinți din calendar ei sunt în noi temeinică

sufletul se pierde printre amintiri se naște iar un vis de primăvară când Cristos învie pentru mântuiri și viața se relevă extraordinară. pe umerii lui se reazămă lumea el este gândirea

românii au o cultură măreață toată țara este real Paradis gânditori oferă o sfântă povață oamenii trăiesc în tradiții de vis. sunt artiști frumoși și talentați roluri de viață se joacă

România scumpă și frumoasă este grădina maicii Dumnezee zâmbesc lumini în fiecare casă pe râuri mândre curg melopee. Carpații domnesc sub libere zări codri etalează coroana grandioasă în artă

mă încearcă o niliniște plăcută ascult sonata lunii în surdină mi se dezvăluie o taină revolută mistere ciudate din a mea grădină. liliacul a-nflorit a doua oară și trandafirii nu s-au

mă plimb ating fiorul pur al mișcării afară e senin extrag o liniște profundă încet mă apropii de pragul înserării inima mea cu aminitiri abundă. toamna e peisajul marilor reculegeri amurgul

sfinți exercită purificarea în iubire eliberarea de păcat o râvnesc toti în ceasuri lucide cântă din psaltire dar lumea este plină de zeloți. oare cine mai dorește să devină sfânt? vicii

viața mea implică realități supreme îi iubesc pe Dumnezeu și pe Cristos cuget la păcate la multe anateme dar vreau destinul meu prodigios. am în minte și imagini tulburii cu modalități

care e sfârșitul meu încă nu știu aștept o recompensă - a mângâierii scriu despre viață și despre târziu de calitatea sufletului și a învierii. iubesc vibrații ce se nasc după tristețe cu

în toate momentele de tensiune mare mă scobor adânc în sinele meu întotdeauna găsesc sfinta alinare în providența dată de bunul Dumnezeu. găsesc dimensiunea metafizică a firii întânesc și o

viața fiecăruia începe cu lacrimi visăm îngeri de când suntem mici toți trecem prin nenumărate patimi ne fericim în luminiș de lunci. învățăm istorii cu spiritul vizionar cu pasiunea umplem

cad ultimele frunze din copaci sorele-i pe cer zâmbește duios nu vreau să văd oameni posaci toamna este anotimp glorios. recoltele sunt strânse in hambare strugurii fermentează în

îngerii trăiesc în terestru exil lupta cu demoni îi nefericesc viziuni creștine răsună febril pe întreg pământul românesc. duc o cruciadă pentru Paradis se roagă la Isus instanța

am sensibilități diferite aparte sunt veșnic dornică de armonii nu știu melancolia unde-o să mă poarte mă ascund de daimoni printre simfonii. doresc ascensiunea în iluminare calea grațioasă

mă răzvrătesc în calea abisului uman în lumea asta este multă violență să se îndure de acest popor mirean mă rog la Dumnezeu pentru clemență. la poarta paradisului vreau armonii caut conceptul

din gândurile mele răsar aburi am pasiuni și ardori infinite cu lumea de pe net fac schimburi de idei frumoase și desțelenite. mă reazem de ideile mărețe cuget asupra vieții și a morții seve

pianul cânta rapsodia albastră lumini suave intră pe fereastră toamna trece peste mine blândă de muzică aleasă inima e flămândă. prietene faci parte din povestea mea la momente grele aduci

au tăiat copacii i-au lăsat chilugi n-au lăsat nici un pic de coroană nu credeam că există "chirurgi" să-i schilodească până la tulpină. e trist orizontul cu arbori tăiați ziua plânge cu

democrație este, libertate este meditez cu lumini dezrobite când întunericul se suie pe creste răsar și stele pururi fericite. eu nu disprețuiesc legea naturii accept și iarna grea și

am acceptat toate poverile vieții transfigurându-mă în multe feluri. teama de prăbușire-n calea ceții ca să nu văd înainte adevăruri. m-am ridicat din agonie la extaz sunt cu sfinții gliei