FLOARE PETROV

fac salt în absolut să înfrâng umbre respirind zilnic lumina albastră nu mai țin cont de sentimente sumbre mă transfigurez în pasăre măiastră. zbor printre înălțimi cu multe extaze întro

trăiesc în absolutul existenței mele lumina îmi zâmbește la fiece fereastră în adâncimi de gânduri se afundă stele urc neînfricată pe spirala albastră. cerul pare că s-a cuibărit în ochii mei

trăiesc față de Dumnezeu o dependență să mă ilumineze să îmi dea sănătate amplific credința cu mare prudență să nu pornesc pe drumuri cu vanitate. m-a înzestrat cu talentul poetic să

înțeleg lucruri accesibile filozofiei (principii de viață despre creștinism) nu îmi las credința pe calea trufiei trăiesc cu prudență plină de realism. mântuirea este chestiune de voință să-l

dezavuez negațiile ce nu duc la extaz și toate disperările din gânduri confuze vreau să simt lumini dansând pe obraz conștiința să freamăte cu surâsul pe buze. din cuget izvorăsc noimele

azi trandafirul este zâmbet de Nirvană lumea se învăluie în parfumul lui adesea stă pios lângă sfânta icoană căci simte în nervură patima cristului. fiicele terrei crescute de soare florile

credința e resort al existenței mele convertesc romantismul la extaz teologic am scris psalmi pentru lună și stele luptând cu beznele cu spirit logic. gânduri se înalță ca focuri spre

la școala vieții sunt în deplin studiu conștiința se extinde către univers la simfonia lumiii am compus un preludiu să se sensibilizeze și îngerul pervers. trăiesc expansiunea la albastre

cu iubirea mă simt ca peștele în ape zburd de energie pe valuri turcoaz lumina cerească se așează pe pleoape mă mângâie în tihnă să uit de necaz. cu poezia simt că lumea-mi aparține mă inspiră

dezamăgirea este floarea fără parfum o adâncime fadă fără de frumusețe expresii de destin sunt ca norii de fum deasupra sufletului cuprins de tristețe. regretul este tăciunele care

ascult cum se înalță cântecul în slavă ca un dans în lumina mireană, sublimă în grația stelară-n armonia suavă beții exaltate indiferent de climă. trăiesc mirajul maxim cu pian și vioară ating

trăiesc expansiunea în paradisul sacru muzici mă transpun intro suavă primăvară izvoarele iubirii nu știu de simulacru curg cu generozitate în întreaga țară. gândirea exprimă o existență

străbună mama Lună vizitează zodii stă doar două zile întro casă astrală eu îi cer un vis din livada cu rodii să-i savurez aroma urcată pe spirală. îmi dă lumina nopții și-o stea s-o

imn al stelelor, șoapte de pământ freamăt muzical ce dizolvă durerea chemări entuziaste să nu mă frământ lumini îngerești ocupând încăperea. cuvinte care-ating lucruri și icoane obiecte sfinte

trăiesc zbuciumul substanțial al firii sunt dependentă de erosul primordial se-adâncesc revelații în tremurul iubirii spiritul vizează amplu univers cordial. conștiința este un ocean de

primăvara este o energie fabuloasă naturile renasc întro vastă splendoare soarele-și lucrează coroana luminoasă umple lumea cu extaze cu ardoare. în arbori răsună entuziasmul verde doina

mă plimb prin parc agale, în tihnă alei înflorite îmi umplu privirea aprofundez relaxarea totală, odihnă emoții cu fluturi invadează simțirea. pe lacul transparent plutesc pescăruși valuri se

cu credința amân prăbușirea în moarte mă transfigurează în prilejuri de veghe pulsațiile ei au un entuziasm aparte pe oceanul iubirii mai cuceresc o leghe. cu credința mea fac boala

cu puterea gândului spun că îmi e bine lupt împotriva bolii cu credința sfântă beau energii solare beau și vitamine trăiesc înțelepciunea nu mă las înfrântă. cu puterea gândului aspir la

iubesc avântul vieții , elanul absolut astâmpăr infinitul cu poezii de suflet cu setea de iubire lumea am cunoscut prilej de sublimare am aflat prin umblet. caut înseninarea în lumini

gândurile mele dansează-ntr-un desfrâu se înalță ca focuri să se ardă bezne speranța-i aurie ca și lanul de grâu circulă prin cord pănă jos la glezne. triumfurilor mele credința le dă

credința- nflăcărează ca un foc nesfârșit azi extazul e măsura vibrațiilor pure alintă sufletul prezent și infinit iubiri diamantine poate să procure. credința înverzește pustiul și deșertul e

primăvara este simfonie solară cu extazuri ample și absolute răsfață naturile cu armonia clară îmbrățișează lumea cu orele plăcute. primăvara este strălucire-n adâncuri amestec de sublim de

melancolii mă poartă spre zări îndepărtate vreau să topesc regrete în zâmbet fermecat în candorile împrăștiate prin infinitate în iubirea universului multiplicat. navighez cu visul pe ocean de