FLOARE PETROV

mă pierd întro lumină absolută citesc profeți din cartea sfântă simțuri intră în faza revolută îngerul vieții mă binecuvântă. timpul se scurge rapid sacadat adun percepții din această

la mulți ani Romănia superbă toți fii astăzi te sărbătoresc la mormântul de eroi se pune jerbă se defilează în marș milităresc. flutură în berne steaguri tricolor lumina soarelui străluce

este sărbătoarea Sfântului Andrei prin case se perindă soiuri de arome se prepară pește mămăligă și mujdei și turte dulci de diferite forme. se freacă toate ușile cu usturoi obicei din datini

ascult rapsodii cu Secret Garden duetul face un spectacol fermecător pianul și vioara sunt un cuplu monden întreg lirismul lor este înălțător. în muzica lor viața se afirmă cu viziuni adânci

nu pot să lupt cu ziua mohorâtă e ceață densă în întreaga zare și nostalgia mea din suflet izvorâtă umblă prin trup mistuitoare. la fereastră vin turturele și vrăbii le hrănesc cu fărâme de

am sentimentul că trăiesc în iad mă uit la știri și mă crucesc mă reazem de fotoliu să nu cad oameni au comportament drăcesc. crime și tâlhării sunt la tot pasul rațiuni barbare stau la

leg gândurile mele de cerul albastru iubesc trezirea din vis de coșmar tremur de dorință să cuceresc un astru să uit că destinul a fost și amar. trebuie să fac curat prin amintiri să pun pe

viața fiecărui om e supremă valoare și moartea nu contează la Cristos destinul meu în lumini ia amploare iubesc naturile în mod majestuos. afișez recunoștință în loc de regrete stările de

am aflat idealuri să scap de prăbușire. îngerii morții sunt prezenti peste tot mănânc pâini de lumină pentru nemurire cred în Isus Cristos nu sunt zelot. am compus venerații pentru

regretele mele se scurg în elegii scriu imnurile vieții în creștinitate mă copleșesc mistere și magii vreau să cunosc sfinții în complexitate. trăiesc cu plenitudine de nostalgie tânjind după

știu că moartea nu poate fi învinsă și nu știu când va fi sfârșitul meu dar simt că de lumina sunt pătrunsă de credință sfântă în Dumnezeu. scriu azi o elegie pentru moartea mea pe zi ce trece

nu dorm urmăresc mersul lunii pe cer este înconjurată de lumini stelare să cuceresc un vis cosmic mai sper tremur întro dorință arzătoare. în suflet se-nfiripă certă nostalgie dansez o

mă lupt cu gândurile pentru existență cresc idealuri mari în sufletul meu mă rog la Dumnezeu să îmi dea rezistență să-mi întărească mintea când îmi este greu. sunt o verigă pe un lanț

scriu mult nu am timp de pierdut viața se petrece pe mai multe planuri să explorez în lume în necunoscut să ard în conștiință neștiute elanuri. cu imnul stelelor despic nopți negre prin

crucea lui Cristos este leagănul morții eternitatea vieții în pură lumină este reflexul cert al clarității dragostea lui este pururi divină. este frumusețea crescută în noi el ne leagă visele

navighez cu visul printre constelații trăiesc pur beatitudinea divină între stele nu există agitații doar pace armonie liniște lumină. este universul de iubire sonor cu aurore care despică

hai bucurie, dă o raită prin inima mea tu ești la tristețe minunat remediu ridică-mă în slavă la albastră stea lumini să mă ocupe în mare asediu. hai bucurie du-mă iar la Paris este orașul

muzica descoperă seninătăți ascunse nu mă oprește niciodată din visare am toate sentimentele pătrunse de dorința pură de iluminare. trăiesc setea frumoasă de absolut cu doruri multe de a fi

nule sunt gândurile ce nu cresc pe suflet materia se pierde în raze de lumină durerea voluptoasă o resimt în umblet cu nostalgie dulce inima mi-e plină. nu știu întotdeauna ce e

scriu un poem aprins pentru speranță astăzi m-a cuprins o nostalgie mare cred că destinul meu mai are prestanță să mă bucur de lumină și de soare. iau parte și eu la iluminare cu pasiune

grădinile sunt triste de amărăciune scriu un poem pentru flori înghețate sub pielea mea pulsează un tăciune lacrimi mari au stins flăcări romanțate. este ceață groasă și burnițează vântul

de-o vreme se poartă pantalonii rupți în fapt și patria cunoaște umilințe țara o conduc lideri corupți și hoția crasă intră în tendințe. foamea și săracia bat la tristă poartă oamenii își

voința de putere se naște prin credință în ea se limpezesc neliniști grave sufletul se concentrează pe biruință prin frământări descoperă lumini suave. domnesc real reflexe de lumi

sufletul e răscolit de contradicții gânduri se oglindesc în alte gânduri cu frământări nu pot s-ating ambiții și am căderi în repetate rânduri. aș vrea să scriu o odă bucuriei să construiesc