FLOARE PETROV

noaptea-i întreținută cu o ploaie lină toti arborii se bucură de dulce festin crinii înfloriți freamătă se alină nesfârșite gânduri se-aștern pe destin. nu dorm compun iar voluptoase

port romantismul ca pe un giuvaer mă sincronizez cu stelele albastre să nu ridic mirări negre spre cer stau de vorbă cu florile din glastre. nu-i fac reproșuri timpului nicicând îi sorb

mi-e mâna daltă sculptează în stâncă a iubirii statuie solemnă selenară romantismul rodește o frumusețe rară linistind muntele jalea lui adâncă. un piedestal cu tandre sentimente răsare sub

deschid sufletul pentru splendoarea paradisiacă lebedele pe lac plutesc într-un dans lin îngerii pe role colorate se fericesc din plin ar vrea ca ziua asta blândă să nu treacă. pe bănci

se produce lent schimbarea la față cearcăne și riduri le port cu mândrie am trăit intens în frumoasa viață cresc între poeme din copilărie. mă îndrept senină către senectute în cer mă judecă

grindina zdrobitoare distruge recolte averse mari de ploaie gospodării inundă furtune și tornade iar dărâmă bolte pe mări și oceane corăbii scufundă. Doamne Dumnezeule dă-ne climă blândă să

e primăvară natura se pierde în raze gânduri se reazemă pe lumi nesfârșite nimburi aurii se transformă în fraze sfârșesc în creații orele nedormite. trăiesc ca și cum lumea este a mea pe culmi

sunt rob ceresc în trup sunt prizonieră dar spiritul deține multe chei de viață chiar dacă trudește la grea carieră la Cina de Taină cu Cristos se răsfață. iubesc destinul cu închisoarea

nu port vre-o mască și nu mă prefac când iubesc viața așa cum este ea strădanie să-i fiu lui Dumnezeu pe plac șlefuind credința ca pe o peruzea. țes în conștiință visele îndrăznețe împregnate

în arcuiri de simțuri mă simt arc și boltă stau cu fața înspre cerul pururi înstelat în conștiința mea credința se dezvoltă să cucerească sfere pe unde n-am umblat. fiecare rază e ca o minunată

cuprind iluminarea în vis de transcendență plutesc în zborul cosmic printre stele am strâns iubiri semantice în existență îngerești melancolii cresc gândurile mele. veselă mi-am pecetluit

trăiesc extaz vremelnic și beatitudini nutresc elanul afirmării, grăitor compun sonetul vesel pentru solitudini timpul se modelează fin, cuceritor. dragostea se produce cu intensitate săpă

exploatez la maxim destinul meu mă inspiră toate formele de viață la univers poetic mă concentrez mereu luceferi de visare sunt pură povață. sunt o romantică la polul extrem descriu iubirile

în grădina casei e un joc de culori zâmbete violet la flori de liliac armonii de lumină senin de splendori pe vale răsună cântec de pitpalac. decoruri paradisiace cu sublime lalele rond cu

sunt fascinată de câtă iubire așează Dumnezeu în inimile noastre de câtă lumină pătrunde-n privire și ne invită la zboruri măiastre. vise sunt pe lume câtă frunză și iarbă freamăt și extaz ce

e o zi specială, să-mi cânte un cobzar romanța tinereții adorată prea mult dar mă trec fiori de sentiment bizar că plutesc pe valul oceanului ocult. azi adaug un an la bătrânețea mea și mă

la splendorile lumii mereu am acces astfel dezvolt încrederea în Dumnezeu mă ajută să transform pasiuni în succes să descopăr între sublime stele locul meu. încrederea adună prieteni

în parc este spectacol de culori au înflorit salcâmii și miresme se răspândesc în zare albi fiori pătrund în suflet în catapetesme. bujori au înflorit de bună seamă e luna Mai cu festival de

florile grădinii se scaldă în rouă zori mângâietori ating petale fine primăvara-i senzuală și când plouă cu fiori romantici trece și prin mine. primăvara e magie spectacol de splendori greieri

pulsațiile nopții ating o încleștare până la nivelul unui extaz organic avântul poetic este intensă fremătare cu codrul de vise cu spirit cucernic. poemele nopții atâtea prilejuri de

iubirea e izvorul cu apă sfințită stânci și pietre dure sensibilizează e cu marinimie la lume împărțită de bunul Dumnezeu ce pururi veghează. iubirea-i universul cu magice splendori care

de-aș fi precum stejarul în codru muntenesc cu ciocârlii să cânte pe ramurile mele aș învăța că ploaia trebuie s-o iubesc ca pe sursa vieții amprentată cu stele. aș asculta izvorul cum susură

ascult rapsodii torentul lor sonor este bun remediu pentru tristețea grea pură muzicalizare în for interior care transfigurează toată ființa mea. trăiesc cu Secret Garden mirajul

veselă transpun fragmente de trăiri printr-un efort nebun compun poeme e voluptoasă lumina din suave iubiri tresaltă în inimă sentimente boeme. savurez lucruri în simțire totală pătrund și în