FLOARE PETROV

noaptea când mă năpădesc gânduri confuze iar fac disperat apel la steaua mea întâlnesc poeții drepte, lucide călăuze ce-mprospătează timpul pe subtilă rețea. mărturisiri de veac abandonat de

eu sunt un vers tu ești o melodie ne întâlnim mereu sub cerul înstelat destrămăm tristețea, facem o parodie din plictiseala timpului prelat. întâlnesc fericiri cu chipul angelic pe-alei de

echilibrul lumii dragostea de părinți soarele cordial ce-mprăștie căldură dantele de iubire din raze fierbinți învăluie viața - veșnică anvergură. cresc zilnic fericiri ca o deasă

e ziua zâmbetelor scăldate în soare copii lumii sunt sărbătoriți distracție și cântec surprize de valoare părinții fac totul să se simtă iubiți. candorile iubirii înmulțesc

armoniile nopții sunt dans în lumină conceptul grațios și pur al veșniciei patos de viziuni, ascensiuni pe lună înfrângerea completă a nemerniciei. senzații grandioase cu stele pe

purități angelice într-o aluzie mângâietoare fac timpul să vibreze discret consecvent, umanitate blândă, tablouri în splendoare imortalizări de sunet cu iubiri din prezent. ascensiuni în

iubiri voalează suferința căderii în moarte noaptea le încadrează în mângâieri stelare avânturi grațioase- dansuri între consoarte muzica sângelui simboluri aurite pe inelare. fiorii iubirii

stau la taifas cu stelele sfătuitoare cerul strălucește cu lumini de miraj luna mă ține sub aripi veghetoare și mă îndeamnă să trăiesc cu curaj. demonii mei fug se tem de lumină umbrele

noaptea tăcerea se lasă pe pleoape durerea zilei se sfârșește în vis din ceruri cern mătăsoasele ape ploi caline se aștern în Paradis. visez că sunt de Dumnezeu aproape că mă îndrumă pe drumul

iubiri în Paradis fac viața absolută dinamismul păcii pe aripi de zei mă poartă în direcția recunoscută, seducții astrale dansând pe alei. o lume fără griji, fără durere nutresc cu forță din

trăiesc lucidă credința transcendentă melancolii subtile ridic în atmosferă întind arcurile peste timp, ardentă suflu de puritate speranța îmi oferă. trăiesc intimitate perfectă cu

în grandoarea liniștei muzele mă inspiră să scriu sonetele de suflet iubitor un univers de stele dragostea răsfiră peste avântul meu surprinzător, cuceritor. în dansul ideilor se strecoară

numai iubirea dă dreptul la vis recunoaște clipele ca nestemate cucerește cerul cu scopul precis de-a străluci ca steaua în eternitate. numai iubirea mângâie prin cuvânt împletește lumini în

zorii au răsărit în cântec de cocoș mă mângâie pe față o lumină dalbă nu am să-i fac nopții nici un reproș am atins cu visul a stelelor salbă. mă scufund într-un studiu admirativ meditez la

atingerile calde amplifică fiori săruturi suave catifelează buze iubirea mea surâde ca buchetul de flori n-o las să se piardă-n sentimente confuze. toate par să fie normale și firești îmi

impulsuri de trezire la ora matinală inima pulsează secunde animate șlefuiesc cuvintele ca pe nestemate să îmbogățească ziua mea banală. exerciții de-admirații pentru naturi superbe geografia

închid ochii ridic mâna spre cer este locul în care tristețile pier fericiri mă poarte spre țelul suprem triumf stelar la mine te chem. iubirea nu cunoaște limita și distanța dar bătrânețea e

trandafirii se deschid în soare iubitor zâmbesc și ne doresc o vară fericită răpândesc parfumul suav îmbătător cu mirajul lor viața e povestită. ne însoțesc cu splendoarea în vise în roua lor

cânt iubirea ce-a deschis o ușă zăvorâtă mă cuibăresc în brațele iubitului meu o muzică divină din cer e izvorâtă din ploaia ochilor ce naște-un curcubeu. în universul meu romantismul

romantismul meu se scurge în rime ca ploaia de mătase pe arbori flămânzi. nopți de iubire pot să mă anime ca îngerii curați tandri și blânzi. trăiesc cu lumina amplă contopire în fiece secundă

mi-am construit destinul din temelie crucea grea am purtat-o cu demnitate broderie din iubire și melancolie țes și la bătrânețe cu seninătate. trăiesc un romantism vast și lucid filozofia

adesea mă scufund într-un torent sonor muzici îngerești îmi inundă auzul dau vieții salutul și un solemn onor în roua rozelor se primenește crezul. cu Secret Garden trăiesc miraj suprem ascult

invidia și ura pun ziduri între oameni precum ironia este otravă și venin dar sufletul meu soarbe flucșii lumeni lumini m-alimentează la ele mă închin. eu sunt o romantică plină de

zâmbesc și azi, ce dacă moartea e prezentă în trup și-adânc în conștiința mea toți ne naștem cu ea și în formă latentă soarbe din seninul nostru ca dintr-o cișmea. munți de speranțe am înălțat